(RE)DESCHIDEM PORȚILE MUZEULUI NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN
Vă așteptăm să ne vizitați din 25 aprilie 2025, de miercuri până duminică,
între orele 10.00 și 18.00
După un îndelungat șantier de consolidare, început în 2016, și după o vreme necesară primenirii, suspendăm timpul scurs și redeschidem porțile Muzeului Național al Țăranului Român după Paști, pe 25 aprilie 2025.
Este un gest care ne trimite la istoria noastră recentă: momentul 1993, când muzeul a fost inaugurat chiar în a doua zi de Paști.
Am (re)așezat obiectele în locurile lor (pe care le-au părăsit pentru câțiva ani). Le veți găsi acolo unde le-ați lăsat, împreună cu povești noi despre muzeu, despre sat și oraș, țăran și copil. În spiritul muzeografiei inițiate de Horia Bernea și colectivul său în 1990, invităm vizitatorii să descopere chipul unui țăran complex, așa cum poate fi descifrat din obiectele expuse, parte dintr-un patrimoniu muzeal de peste 155.000 de piese.
Muzeul are o istorie centenară tumultuoasă, cu suișuri și coborâșuri. Este continuatorul unor tradiții muzeale care datează încă din anul 1875, când, la propunerea criticului literar Titu Maiorescu s-a constituit, pe lângă Muzeul Național de Antichități, prima secție de artă textilă cu lucrări făcute la sat, de la care colecțiile muzeului nostru păstrează până astăzi mai multe piese: mesaje peste timp cu valoare documentară și emoțională.
La 13 iulie 1906 este înființat un muzeu autonom, dedicat artei țărănești: Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, cu sediul în clădirea fostei Monetării a Statului. Directorul acestei instituții, istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș, va conferi muzeului un statut științific și cultural prestigios. În 17 iunie 1912 se pune piatra de temelie a edificiului care avea să adăpostească Muzeul de Artă Națională, condus timp de 40 de ani de Alexandru Tzigara-Samurcaș. Ca director, a reușit să dezvolte neîntrerupt muzeul și muzeografia etnografică românească, menținându-le în avangarda mișcării de idei europene. În 1953, muzeul a fost alungat din propria-i casă și a funcționat în clădirea Palatului Știrbei din Calea Victoriei, ca Muzeu de Artă Populară. După cutremurul din 1977, a părăsit și acest sediu, fiind unificat, administrativ, cu Muzeul Satului. Abia în 1990 ministrul Culturii, Andrei Pleșu, decide readucerea colecțiilor în clădirea din Șoseaua Kiseleff și (re)înființarea muzeului, sub numele de Muzeul Țăranului Român. Horia Bernea (noul director, bun cunoscător al satului) și colectivul său de specialiști vindecă muzeul de rănile îndelungatei sale bejenii, transformându-l într-o instituție de avangardă a muzeografiei românești. Datorită contribuției lor, în 1996 muzeul a fost distins cu prestigiosul premiu EMYA (Muzeu European al Anului), fiind singura[1] instituție muzeală din România care a primit această recunoaștere.
Din decembrie 2000, muzeul a fost condus de valoroși oameni de cultură: acad. Dinu C. Giurescu (2000-2005), antropologul Vintilă Mihăilescu (2005-2010), istoricul Virgil Ștefan Nițulescu (2010-2016; 2019-prezent) și artista Lila Passima (2016-2019).
La aniversarea a 35 de ani de la reîntoarcerea Muzeului de la Șosea acasă, în Kiseleff nr. 3, deschidem parterul muzeului cu expoziția „Legea creștinească”. Aici, fiecare sală vorbește despre rânduiala credințelor și frumusețea artei țărănești. Odată cu redeschiderea porților, facem loc și dezbaterilor despre ceea ce mai este sau poate fi muzeul nostru, despre rosturile sale astăzi.
Vă așteptăm cu drag să aflați noutăți despre lucruri vechi și oameni noi.
__________________________________
[1] Deși au mai fost oferite distincții EMYA în România pentru expoziții temporare, sau pentru personalități în domeniul muzeologiei, totuși, distincția principală EMYA a fost primită doar de MNȚR, în 1996, dintre toate muzeele din România. https://en.wikipedia.org/wiki/European_Museum_of_the_Year_Award
(RE)OPENING THE DOORS OF
THE NATIONAL MUSEUM OF THE ROMANIAN PEASANT
You are welcome to visit us starting April 25, 2025,
from Wednesday to Sunday, between 10 a.m. and 6 p.m.
After a lengthy consolidation site, started in 2016, and after a long time needed for refurbishment, we are suspending the elapsed time and reopening the doors of the National Museum of the Romanian Peasant after Easter, on April 25, 2025.
It is a gesture that takes us back to our recent history: the moment in 1993, when the museum was inaugurated on the very second day of Easter.
We (re)put the objects back in their places (which they had left for a few years). You will find them where you left them, along with new stories about the museum, the village and the town, the peasant and the child. In the spirit of the museography initiated by Horia Bernea and his team in 1990, we invite visitors to discover the face of a complex peasant, as it can be deciphered from the objects on display, part of a museum heritage of over 155,000 pieces.
The museum has a tumultuous century-long history of ups and downs. It continues museum traditions that date back to 1875, when, at the suggestion of the literary critic Titu Maiorescu, the first textile art section was set up alongside the National Museum of Antiquities, with works made in the village, from which the collections of our museum still preserve several pieces today: messages over time with documentary and emotional value.
On July 13, 1906 an autonomous museum dedicated to peasant art was established: Museum of Ethnography, National Art, Decorative Art and Industrial Art, housed in the former State Mint building. The director of this institution, art historian Alexandru Tzigara-Samurcaș, was to give the museum a prestigious scientific and cultural status. On June 17, 1912, the foundation stone was laid for the building that was to house the National Art Museum, directed for 40 years by Alexandru Tzigara-Samurcaș. As director, he succeeded in continuously developing the museum and Romanian ethnographic museography, keeping it at the forefront of the European ideas movement. In 1953, the museum was banished from its own home and moved to the Știrbei Palace building on Calea Victoriei, as the Museum of Popular Art. After the earthquake in 1977, it left this building as well, being administratively merged with the Village Museum. It was only in 1990 that the Minister of Culture, Andrei Pleșu, decided to return the collections to the building on Kiseleff and (re)establish the museum under the name of the Romanian Peasant Museum. Horia Bernea (the new director, a connoisseur of the village) and his team of specialists healed the wounds of the museum's long wandering, transforming it into a vanguard institution of Romanian museography. Thanks to their contribution, in 1996 the museum was awarded the prestigious EMYA prize (European Museum of the Year), being the only museum institution in Romania to receive this recognition[1].
Since December 2000, the museum has been under the direction of valuable people of culture: acad. Dinu C. Giurescu (2000-2005), anthropologist Vintilă Mihăilescu (2005-2010), historian Virgil Ștefan Nițulescu (2010-2016; 2019-present) and artist Lila Passima (2016-2019).
On the 35th anniversary of the return of the Museum on the Road back home, in Kiseleff no. 3, we open the ground floor of the museum with the exhibition "Christian Law". Here, each room speaks of the ritual of faith and the beauty of peasant art. With the reopening of the doors, we also make room for debates about what our museum still is or can be, about its meanings today.
We look forward to hearing about old things and new people.
_____________________________
[1] Although EMYA distinctions have been awarded in Romania for temporary exhibitions, or for personalities in the field of museology, the main EMYA distinction was only received by the MNȚR in 1996, out of all the museums in Romania. https://en.wikipedia.org/wiki/European_Museum_of_the_Year_Award