ASOCIAŢIA ANIMA FORI anunță:
Duminică, 8 mai 2022, ora 12, Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește lansarea volumului Ostatic în propria țară, Cartea vieții mele de Ion Iovcev
Co-editare EUROCARPATICA și UNIVERSUL ACADEMIC
Vor lua cuvântul: dr. Virgil Ștefan Nițulescu, managerul Muzeului Național al Țăranului Român, dr. Irina Airinei, coordonatoarea ediției, dr. Robert Stănciugel (istoric), dr. Mihai Nicolae și autorul cărții: prof. Ion Iovcev.
Este, aceasta, o carte-mărturie a trei decenii în care învățământul în limba română a fost plătit cu viața...Este o carte despre atentate, arestări, persecuții, torturi, despre ura împotriva elementului autohton, împotriva copilului rănit, lovit, speriat, dar și despre candela sufletului românesc care nu poate fi înăbușită. Este o carte-mărturie despre speranță și disperare în viața unui om lovit de destin, dar rezistând prin iubire...
După cel de-al doilea atentat, din 28 aprilie 2021, care putea să-i fie fatal, profesorul Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga“ din Tiraspol, mărturisea: „Eram într-o stare destul de grea, respiram greu, coșul pieptului era strivit, aveam coaste rupte în regiunea inimii, suferisem o comoție cerebrală, sufeream de dureri mari la piciorul lovit, mă simțeam rău și, totuși, făcusem tot posibilul să ajung la școală pe 1 Mai, la ultimul careu solemn din viața mea de profesor... La 22 iunie 2021, după „accident“, merg cum pot cu autobuzul școlii (primit de la Statul Român) la Căușeni. Era o zi foarte înnorată, cu ploaie torențială, cu fulgere, tunete și, în acea zi, presimțeam ceva rău. Și, într-adevăr, primesc un telefon de la Ministerul Educației din Chișinău prin care mi se spune: „Vă aducem la cunoștință că astăzi este ultima zi de lucru a dumneavoastră și că vi s-a întrerupt contractul individual de muncă“.
„Printr-o stranie coincidență s-a auzit un tunet care m-a răscolit... Eram înlăturat, printr-un mesaj sec, de regimul Dodon, după o viață întreagă în care am ars ca o lumânare pentru acești copii cărora li se smulgea dreptul la educația în limba maternă. Atât de brutal m-a scos din activitate un președinte care depunea flori la monumentele cazacilor asasini de români“.
Prof. Ion Iovcev mărturisește: „Profesorii, părinții, copiii martiri ar fi trebuit decorați de către Republica Moldova cu ordinul „Ștefan cel Mare și Sfânt” căci Liceul trăiește pentru că noi i-am dat viață din viețile noastre și lumină din inimile noastre. Spun lucrurile cu durere, văzând cum minciuna a stat, atâta vreme, în capul mesei... (…)
Da, am reușit să desființăm, fraților, această graniță culturală, Nistrul nu ne-a mai fost stavilă și am continuat să ținem candela aprinsă a neamului românesc... pentru MAI MULTĂ LUMINĂ!“.
În vremuri de restriște, cele opt școli românești din Transnistria au ținut aprinsă candela românității, au semănat „un strop din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă“, cum scrie Blaga.
Ion IOVCEV: niciodată îngenuncheat, niciodată învins... Căci „Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.”
Dr. Irina AIRINEI, Președintele Asociației interetnice ANIMA FORI