#jesuismahala „Je suis Mahala” - expoziție personală Eugen Raportoru
20 februarie – 20 mai 2025, MNȚRplusC
Instalație, pictură, video
Vernisaj: joi, 20 februarie 2025, ora 17:00
Program de vizitare: miercuri – vineri, 15:00 – 18:00
sâmbătă – duminică, 15:00 – 20:00
Joi, 20 februarie 2025, începând cu ora 17:00, la MNȚRplusC, spațiu expozițional al Muzeului Național al Țăranului Român (Șoseaua Pavel D. Kiseleff 3), are loc vernisajul expoziției personale cu titlul „Je suis Mahala” a artistului vizual Eugen Raportoru. Expoziția poate fi vizitată în perioada 20 februarie – 20 mai 2025.
Organizatori și parteneri: Fundația Roma Education Fund, artistul Eugen Raportoru, Roma Entrepreneurship Development Initiative, Roma for Democracy, European Roma Institute for Arts and Culture și Roma Foundation for Europe, Medlist.
Video: Andrei Vlădean (regia), Marius Comiza, Costin Șovagău (camera)
Echipa de proiect: Ecaterina (Katy) Raportoru, Ilie Raportoru, Valeriu Lazăr, Ana Daniela Sultana, Ilina Schileru
Mulțumiri: Ciprian Necula, Timea Junghaus, Emese Molnár, Virgil Ștefan Nițulescu
Producția video este finanțată de European Roma Institute for Arts and Culture (ERIAC)
Vernisajul „Je suis Mahala” a artistului vizual Eugen Raportoru marchează 169 de ani de la dezrobirea integrală pe teritoriul național a ultimilor romi rămași în sclavie, printr-o lege promulgată de domnitorul Barbu Știrbei la 20 februarie 1856, „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești”, în urma căreia 250.000 de romi au primit statutul de oameni liberi.
Nu este o simplă întâmplare întâlnirea Mahalalei lui Eugen Raportoru cu galeria mnțr+, sau mai bine spus, cu proiectul mai amplu al Muzeului Național al Țăranului Român. Identificarea inefabilului, a sensului profund din spatele precarității contidianului, a edenului ce reverberează de dincolo de ruinele prezentului, toate fac parte din viziunea pe care Horia Bernea a inoculat-o programului MNȚR, creând astfel un loc care funcționează dincolo de convențiile spațiului muzeal sau ale galeriei de artă contemporană. Aici, timpurile pot fi reactualizate, curățate Și distilate până la esență – fie că vorbim despre lumea satului, fie de cea a mahalalei, ea însăși un soi de hibrid la limita dintre rural și urban, păstrând gestul dar schimbând stilistica. Și aici, în acest areal al postmodernității autentice, al timpurilor simultane, îl găsim pe Eugen Raportoru, care pe de o parte își retrăiește copilăria, evident personală și totuși referențială pentru noi toți și pe de altă parte propune un construct artistic complex, contemporan și, în ciuda tendințelor, profund uman. Nu creează doar o scenografie credibilă, ci și una ironică și auto-ironică, relativizează însăși noțiunea de galerie de artă, cea care impune o aumită distanță între artist și privitor, fie prin intimidare, fie prin suspendarea voluntară a comunicării, și invită publicul la o introspecție serioasă asupra naturii artei. Revenind la formele ei primare și primordiale, Eugen Raportoru aduce la un loc imaginea plastică, dansul, muzica, mirosul și nu în ultimul rând comunitatea. Chiar dacă vizitarea expoziției este una individuală, care dă senzația asistării la o scenă criminalistică, postfactum, în care spațiul este scos din fluiditatea temporară pentru a rămâne martor la ceva din trecut care l-a înghețat într-o anumită conformație misterioasă, referentul este în mod cert trăirea comună. Rămășitele ospățului reconfigurate într-o instalație a la Daniel Spoerri sau, privind mai departe în timp, citând banchetele romane din frescele și mozaicurile antice, alături de înregistrarea happening-ului care rulează în buclă într-un spațiu alăturat, lipsa voită a sunetelor din prezent pentru a lăsa ecourile trecutului să vibreze, ele toate au un rol aproape magic, de resuscitare a trecutului, a acelei mahalale care îl definește nu numai pe artist, ci o întreagă lume aflată astăzi în limb.
Tablourile din expoziție acoperă toate formele memoriei, de la imaginea clară, identificabilă, cea care ține de trăirea într-un anumit prezent, portretele de familie și autoportretul din camera artistului, și până la cele în care forma este redusă la mișcare, la viteză și la referent cultural pur, anume cele din sala banchetului. Cina cea de taină creează capul de perspectivă al expoziției, mizându-se, la fel ca și în cazul celorlalte picturi din aceeași sală, pe sugestie și nu pe descriere. Chiar dacă la prima vedere expoziția lui Eugen Raportoru pare a avea o narație, o poveste în spatele ei, ea este una eminamente ipotetică și abstractă, care poate fi consumată doar simultan, toate timpurile fiind aduse împreună, atât pentru a salva trecutul, dar și pentru a configura prezentul și a da un sens viitorului.
Dalina Bădescu
Critic și istoric de artă
......................................
Eugen Raportoru (n. 1961, București) este un artist vizual român, decorat în 2024 de către PreȘedintele României Klaus Iohannis cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria C – „Artele plastice”. Absolvent al Universității Naționale de Artă din București, Departamentul Pictură (licență în 2009 Și master în 2011), Eugen Raportoru este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România încă din 2010, primind premiul pentru pictură din partea acesteia în repetate rânduri. Activitatea sa expozițională este vastă și cuprinde, pe lângă un număr impresionant de expoziții personale și de grup, participări la bienale, saloane și târguri de artă atât locale, cât și internaționale. Practica sa artistică se concentrează în principal pe două modalități de expresie plastică: pictură și instalație. În 2020, instalația sa cu titlul „Camera copilăriei” a fost achiziționată de către Muzeul Național de Artă Contemporană al României. În 2022, expoziția sa „Răpirea din Serai”, comisionată de ERIAC, a fost prezentată ca eveniment colateral al celei de-a 59-a ediții a Bienalei de Artă de la Veneția, iar în țară a deschis la Muzeul Național al Țăranului Român expoziția despre deportarea romilor, „Gelem, Gelem, Samudaripen”. În 2023, a avut o personală de referință - „Eugen Raportoru. Patrimoniu”, la Sala de Marmură de la parterul Muzeului Național de Artă Contemporană al României. A mai expus, de asemenea, la ICR Londra, la Academia Regală de Arte din Londra, la Vatican sub egida UNESCO, la Muzeul Etnic din Oslo Și Stockholm, în multe muzee de artă din țară (Muzeul Municipiului București, Muzeul Național al Literaturii Române din București, Muzeul de Arta Modernă și Contemporană „Pavel Șușară”, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Muzeul de Artă Vizuală Galați, Muzeul de Artă Constanța, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, etc.), precum și în numeroase galerii și centre de artă.
ENG
#jesuismahala "Je suis Mahala" - solo exhibition by Eugen Raportoru, at MNȚRplusC
February 20 - May 20, 2025, MNȚRplusC
Installation, painting, video
National Museum of the Romanian Peasant
Opening: Thursday, February 20, 2025, 17:00
Visiting hours: Wednesday - Friday, 15:00 - 18:00
Saturday - Sunday, 15:00 - 20:00
We kindly invite you on Thursday, February 20, 2025, starting at 17:00, at MNȚRplusC, exhibition space of the National Museum of the Romanian Peasant (Pavel D. Kiseleff 3), at the opening of the solo exhibition entitled "Je suis Mahala" by visual artist Eugen Raportoru. It can be visited from February 20 to May 20, 2025.
Organizers and partners: Roma Education Fund, the artist Eugen Raportoru, Roma Entrepreneurship Development Initiative, Roma for Democracy, European Roma Institute for Arts and Culture and Roma Foundation for Europe, Medlist.
Video: Andrei Vlădean (director), Marius Comiza, Costin Șovagău (camera)
Project team: Ecaterina (Katy) Raportoru, Ilie Raportoru, Valeriu Lazăr, Ana Daniela Sultana, Ilina Schileru
Acknowledgments: Ciprian Necula, Timea Junghaus, Emese Molnár, Virgil Ștefan Nițulescu
Video production funded by the European Roma Institute for Arts and Culture (ERIAC)
The opening "Je suis Mahala" by visual artist Eugen Raportoru marks 169 years since the last remaining enslaved Roma were fully freed on the national territory, through a law promulgated by Prince Barbu Stirbei on February 20, 1856, "The Law for the emancipation of all Roma in the Principality of Romanian Lands", which gave 250,000 Roma the status of free people.
The encounter between Eugen Raportoru’s Mahala (Suburb) and the MNȚR+ gallery is no mere coincidence. More precisely, it aligns with the broader project of the National Museum of the Romanian Peasant. The quest for the ineffable, for the profound meaning hidden behind everyday precarity, and for the Eden that resonates beyond the ruins of the present—these are all part of the vision Horia Bernea instilled in the MNȚR’s program, as he created a space that operates beyond the conventions of museums or contemporary art galleries. Here, time can be revisited, purified, and distilled to its essence—whether speaking of the rural world or the suburb, itself a hybrid at the border between rural and urban, preserving gestures while altering stylistics. In this space of authentic postmodernity and simultaneous times, we find Eugen Raportoru. On one hand, he relives his childhood—deeply personal yet referential for all of us—while on the other, he proposes a complex and contemporary artistic construct, one that, despite prevailing trends, remains profoundly human. His work does not merely create a credible scenography but also an ironic and self-ironic one, questioning the very notion of an art gallery—a space that imposes a certain distance between artist and viewer, whether through intimidation or a voluntary suspension of communication. Instead, Raportoru invites the audience to a serious introspection on the nature of art. By returning to its primary and primordial forms, he brings together visual imagery, dance, music, scent, and, most importantly, community. Although the exhibition’s experience is individual—resembling an investigation of a crime scene, where time has been extracted from its fluidity to remain frozen in a mysterious configuration—the true reference is a shared experience. The remnants of a feast, reconfigured into an installation à la Daniel Spoerri or, looking further back, citing Roman banquets from ancient frescoes and mosaics, alongside a looping video performance in an adjacent space, and the deliberate absence of contemporary sounds to allow the echoes of the past to vibrate—all serve an almost magical role: resurrecting the past, a mahala that defines not only the artist but an entire world now in limbo.
The paintings in the exhibition encompass all forms of memory: from clear, identifiable images rooted in lived experience—family portraits and the artist’s self-portrait in his studio—to those where form is reduced to movement, speed, and pure cultural reference, as seen in the banquet hall. The Last Supper serves as the exhibition’s focal point, relying—like the other paintings in the same space—on suggestion rather than description. Though at first glance, Raportoru’s exhibition seems to tell a story, its narrative is purely hypothetical and abstract. It can only be experienced simultaneously, as all times converge—not only to preserve the past but also to configure the present and give meaning to the future."
Dalina Bădescu
Art critic and art historian
………..
Eugen Raportoru (b. 1961, Bucharest, Romania) is a Romanian visual artist, decorated in 2024 by the Romanian President Klaus Iohannis with the Order "Cultural Merit" in the rank of Knight, Category C - "Fine Arts". Eugen Raportoru is a graduate of the National University of Art in Bucharest, Department of Painting (BA in 2009 and MA in 2011), Eugen Raportoru is a member of the Romanian Union of Fine Artists since 2010, receiving the prize for painting from it on several occasions. His exhibition activity is extensive and includes, in addition to an impressive number of solo and group exhibitions, participations in biennials, salons and art fairs both local and international. His artistic practice focuses mainly on two modes of visual expression: painting and installation. In 2020, his installation entitled "Childhood Room" was acquired by the National Museum of Contemporary Art of Romania. In 2022, his exhibition "The Abduction from the Serai", commissioned by ERIAC, was presented as a collateral event of the 59th Venice Art Biennale, and in the country he opened the exhibition on the deportation of Roma, "Gelem, Gelem, Samudaripen" at the National Museum of the Romanian Peasantry. In 2023, he opened another landmark solo exhibition - "Eugen Raportoru. Patrimony", at the Marble Hall on the ground floor of the National Museum of Contemporary Art of Romania.
He has also exhibited at the ICR London, the Royal Academy of Arts in London, the Vatican under the aegis of UNESCO, the Ethnic Museum in Oslo and Stockholm, in many art museums in the country (Bucharest Municipal Museum, National Museum of Romanian Literature in Bucharest, Museum of Modern and Contemporary Art "Pavel Șușară", Brukenthal National Museum in Sibiu, Bistrița-Năsăud Museum Complex, Museum of Visual Art Galați, Art Museum Constanța, Gorj County Museum "Alexandru Ștefulescu", etc. ), as well as in numerous galleries and art centers.