„Gândul și umbra”, de Marina Bezerdic
Lansare de carte
23 octombrie 2022, ora 15.30, Sala Media
Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, Editura Semne, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă duminică, 23 octombrie 2022, ora 15.30, laSala Media, la lansarea de carte „Gândul și umbra”, de Marina Bezerdic.
POETA MARINA BEZERDIC, CHIAR ESTE CE PARE A FI...
Marina Bezerdic s-a născut în România de dincolo de Prut în localitatea Anenii-Noi. De copilă, la 9 ani, frecventează școala de muzică și arte populare. Intuindu-și chemarea pentru poezie, în 1985 se înscrie la Cenaclul literar cu nume inspirat, ales „Penița fermecată” din Chișinău, unde debutează cu poezia „Biografie”, care este publicată în ziarul pentru copii „Tânărul Leninist” la Chișinău. Doi ani mai târziu, partecipă la concursul național de pictură și sculptură în Rep.Moldova, obținând Premiul I. Înaintează cu pași fermi întru împlinirea duală de destin-profesională și artistică. În anul 1988 participă la concursul de pictură „Moldovă gură de rai”, concurs organizat de redacția televiziunii” Cinema Moldova Film”, unde și-a remarcat succesul, în urma căruia a fost selectată pentru emisiunea „Se caută o stea”. În 1996 absolvă liceul teoretic „C. A. Rosetti” din București și trei ani mai târziu Școala Postliceală Sanitară „Dr. Victor Babeș” din București. Nu se oprește însă aici și absolvă în anul 2000 Dr. Carol Davila”-Farmacie din Capitala României. În anul 2010 este aleasă consilier cultural pentru asociația „O lume împreună” din Torino (Italia). În anul 2012 debutează în Italia ca textieră de muzică cu cântecul „Tu să fii”. În același an se înscrie la cursurile de specializare în pictură la școala „Athena Art” (Italia). În anul 2013 organizează o expoziție colectivă Internațională de pictură în castelul „Birago” la Torino (Italia). În 2014 organizează un concert internațional alături de „Emblema cântecului popular” Sofia Vicoveanca unde lansează a doua piesă „Dacă ai fi aici”. În 2015 este anul debutului în cariera sa artistică la televiziunea italiană. În 2019 publică în revista „Cronica Timpului” la București câteva poezii și opere ale sale. Cu două zile înainte de-a primi cartea sa „Gândul și umbra”, fiind volumul doi de poezii, autoarea mi-a înmânat textul „Rugăciunea vieții”. Aceasta exprimă prin cuvinte, nobilul sentiment numit „Iubire”, care așa cum clamează apostolul Petru, „dacă iubire nu e, nimic nu e”, însă el, așa cum ne demostrează poeta Marina Bezerdic, poate fi resuscitat printr-o logodnă fericită între arte surori, poezie-muzică, intuită intelegent de autoare și cu sinceritate exprimat prin textul poetic, înălțat la Apogeu prin transpunere și intersectare muzicală.
Temperatura la care poeta Marina Bezerdic trăește tot ce se intersectează cu viața și ființa sa, pe care am descoperit-o în poezia „Rugăciunea vieții”, din care voi cita, mă determină să susțin cu certitudine, că poeta la care mă refer, chiar este ce pare a fi, adică, dânsei i s-a dăruit cuvântul, nu pentru a ascunde cele ce gândește și le simte, ci pentru a le exprima cât mai convingător așa cum sunt în realitate...
Dă-mi, Doamne, un gram de liniște-n viață,
Ca să mă-ntorc la mine acasă.
Dă-mi Doamne, fulgere și ploi,
Cu stropi calzi de dragoste peste noi...
Dă-mi, Doamne, putere să mă-ntorc la a mea baștină,
Ucisă de singurătatea din mine,
Și poate mâine o să-nțelegi tu, haine,
Că iubirea-mi este nemuritoare pentru tine...
– Doamne, te rog, fii grănicer.
Fii în cugetul și-n sufletul iubitului meu,
Căci, eu de mult nu mai sunt lângă el...
- REFREN
Și cu a ta credință, blagoslovește-ne, Doamne, pe noi...
Că, a sosit toamna și au îmbătrânit plopii,
Iar de spaima bătrâneții au luat-o razna în toiul nopții.
– Doamne, te rog, vino cu a ta credință
Peste a mea viață și ființa mea iubită...
Că mă simt ca floarea ofilită, bătută
De aripile vântului, căzând în toamnă
Obosită la marginile pământului...
În prima elegie din volumul „Gândul și umbra”, poeta Marina Bezerdic, apelează la o insolită personificare, (Tușul și penița cu care scrie, le consideră parteneri de dialog, rugându-le s-o scoată din impas):
Tuș albastru și curat,
Te rog, descrie pe hârtie,
Omul fals cu mască duplicat,
Iar tu peniță fermecată
Așteaptă clipa omenirii...
(să pot cunoaște un astfel de om-pericol de care să mă pot păzi, să am liniștea de care am nevoie, pentru a-mi împlini menirea de a crea poezie și în sens mai larg, tot ce mi-a dăruit Dumnezeu, ca prin urmare să le dăruiesc semenilor). Simțind că penița (fermecată ) cu care scrie e parte din sufletul său și că are nevoie de ea, în continuă rugă: „Să pictezi pe hârtie, /Și-n culori suave, viața să mi-o descrii” .
Modestă și sinceră, poeta noastră își asumă culpa de-a nu fi putut să cunoască, prin propriile ei puteri, cel mai periculos dușman pentru ea, „Omul fals cu mască duplicat”. Abia, de-aici înainte, speră să dobândească înțelepciunea necesară, evident de la Dumnezeu, ca împrietenindu-se cu tot ce-i poate asigura liniște și echilibru sufletesc să nu mai treacă niciodată prin ceea ce i s-a întâmplat... ”La o zi mare, /În ajun de Crăciun, /Ca o pasăre stingheră, /Abandonată-n bezna iernii, /Învăluită de lacrimi, /Și-nghețată de ger, /Pe un pat de spital, /În amurgul de taină, /Plânge încet”.
Pasărea Măeastră din această poezie a poetei Marina Bezerdic, este chiar Legendara „Pasăre Phoenix”, simbolizând acea divină forță lăuntrică, ajutându-te să renaști din propria-ți cenușă, spre a-ți împlini destinul pe care ți l-a dat Dumnezeu când te-a trimis în lume, dăruindu-ți acel har prin care să faci” infernul locuibil”. Pentru a înfăptui o asemenea sarcină este nevoie de-avea o răbdare tenace, pe care poeta Marina Bezerdic a conștientizat-o, ca parte a destinului său creator. Eu aș fi putut și ar fi meritat să mă opresc asupra mai multor poezii, pe care să le analizez, dar ar fi rezultat o privire superficială de suprafață. De aceea, am preferat să zăbovesc asupra acelei poezii diamant, în care să descopăr cheia magică cu care să descui toate ușile pământului, în ale cărui încăperi sunt comorile ce așteaptă să fie scoase la iveală.
Eu am optat pentru această metodă și am lămurit câteva aspecte esențiale: ce mesaj a dorit autoarea să ne comunice, cum a făcut acest lucru, cu ce și prin ce mijloace, în ce măsură a realizat ce și-a propus, evidențiind propria voce, stilul despre care Buffon afirma, „stilul e omul”. Cu alte cuvinte, arta este un unicat, punând în lumină același statut al celui care îi dă viață. Citind cu atenție cele consemnate aici, vă veți da seama, că tot ceea ce își cere și își cucerește dreptul la viață, este chemat la dânsa, de „setea dorului de infinit” (Eminescu) și are o motivație imperios necesară să fie.
Veți mai constata, că dând trup și suflet prin mijlocirea celui destinat s-o facă, va rezulta un lanț de cauze și efecte prin care se naște un ideal, scop, intenție conștientizată, precedând startul alergării pe durata unei vieți pentru atingerea sa.
Cred, că cititorii și sper să fie cât mai mulți captivați de mesajele conținute în această carte, vor fi înstare să aplice modalitatea pe care am înfățișat-o aici. Cu sigurantă, vor avea parte de bucuria pe care o merită, iar poeta Marina Bezerdic va fi convinsă, că prin această carte, a mai adăugat la zestrea lirică de până acum o izbândă demnă de prețuirea și admirația noastră.
Geo CĂLUGĂRU
Membru al Uniunii Scriitorilor din România