O nouă apariție editorială:
CASA DE-A CASA [exerciții de auto-etnografiere în pandemie]
Editura MARTOR, 2023
Treziți peste noapte într-o criză planetară, eram nevoiți să ne reconfigurăm viețile după noile reguli ale izolării. O lume transformată în motor de căutare a devenit supra-conștientă de ceea ce i se întâmpla. Ce faci pentru a păstra o fărâmă de stabilitate? Cum negociezi cu starea critică generalizată? Ce fel de muzeu vom fi în condiții de distanțare socială? Ne putem face un aliat real din rețele de socializare? Ce și cum vom trece dincolo de această încercare? Oare ne vom transforma casele în variante ale muzeului unde lucrăm?
La începutul pandemiei, nimeni nu ducea lipsă de întrebări, împărtășite alături de posibile soluții în neobișnuite și obositoare videoconferințe pe platforme online. Dacă muzeul și arhiva pot fi considerate forme bizare – dar și salvatoare – în care umanitatea se poate stoca pentru a se reconfigura, spre ce ar putea duce această posibilă criză a muzeelor?
Ascunși în propriile case din calea unui virus care încetinise mersul lumii, refugiul neprevăzut transformat în homeworking ne redescoperea treptat calitățile latente și posibilități de auto-explorare. Cu timpul petrecut într-un spațiu limitat, auto-etnografierea la domiciliu se dovedea a fi un inedit colaj de art-terapie și etno-iatrie.
Volumul colectiv CASA DE-A CASA [exerciții de auto-etnografiere în pandemie] transpune în pagini de carte un proiect on-line inedit, derulat în mediul virtual în perioada pandemiei de SARS-Cov 2 (aprilie – iulie 2020), practic un experiment etnografic derulat de mai mulți specialiști ai muzeului. Proiect de comunicare și interacțiune cu diverse segmente de public, acesta a constat în publicarea pe paginile de Facebook ale Muzeului și ale secției „Educație muzeală” a unei serii de eseuri / povești care să surprindă cele mai diverse ipostaze sau elemente ale locuirii, dar și practici și relații subsecvente acesteia: ce ne leagă de spațiul în care locuim, cum am ajuns acolo, de ce am plecat, relații de vecinătate, relocări și mobilitate urbană, petreceri, nostalgii, reactivarea memoriei locului, sărbătoare, colțurile nevăzute (neștiute, nemărturisite), reinventarea spațiilor, curățenia, spațiile exterioare adiacente, grădina, locurile sfinte, spațiile comune, relația rural-urban etc. Fiecare autor și-a arondat 0 zi a săptămânii (Lunea lui Călin, Marțea lui Cosmin, Miercurea Lilei, Joia lui Iris, Vinerea Ioanei, Sâmbăta lui Șerban, Duminica lui Ciprian), interacționând prin eseul său și tema propusă cu publicul MNȚR, în perioada dificilă a carantinării / auto-izolării. Scopul era acela de a transforma experiența izolării la domiciliu într-un prilej de auto-scopie și un exercițiu de auto-etnografiere, ca punct de plecare pentru o posibilă terapie culturală, folosind spațiul și arhivele personale, poveștile locuirii, memoria, tehnologia, aplicațiile asociate smartphone-ului și platformele de socializare ca pe o soluție eficientă de comunicare în menținerea legăturii cu publicul fidel.
Rememorând experiența scrierii textelor săptămânale, Ioana Popescu sintetiza cel mai bine proiectul: Consemnarea / documentarea realităților recente trăite, ca metodă de cercetare autoreferențială, dar în același timp un mod de lucru în echipă chiar și în momentele de izolare comunitară. Memoria pasivă, activată de criză = autenticitate. Cercetarea științifică ca soluție de viață.
Prezentul volum cuprinde 100 de texte (la cele 84 de texte publicate pe Facebook în 2020 adăugându-se altele 16, inedite), prezentate în succesiunea pe care au avut-o în mediul online și semnate de 7 autori, specialiști cu background diferit care activează sau au activat la Muzeul Național al Țăranului Român.
Volumul a apărut cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național.