Ateliere în timpul anului școlar. Și nu numai.

Ateliere în timpul anului școlar. Și nu numai.

octombrie 2023 - iunie 2024

Abordările multidisciplinare și nonformale pun în centru viața țărănească, povestea și obiectul țărănesc, dar și experiențele imediate, subiecte de antropologie și moduri de a le face actuale. Ateliere pentru grupurile școlare Înscrierile se fac printr-un email trimis la adresa atelieruldecreativitate@gmail.com. Cererea va cuprinde următoarele date: numărul de participanți, vârsta participanților, ziua sau intervalul în care doriți să participați, primele trei opțiuni de atelier, numărul de telefon al persoanei care organizează înscrierea. Imediat după primirea email-ului, de luni până vineri, vă vom contacta prin email sau telefonic, pentru a vă comunica disponibilitatea pentru activitatea pentru care ați optat sau ca să vă oferim alternative. Cererile se iau în considerare în ordinea sosirii lor. Prețul: 25 de lei/participant. Continuăm, desigur, și seria de ateliere pentru prietenii de la ONG-uri, școli pentru persoane atipice, centre sociale, refugiați etc. Ne scrieți la adresa atelieruldecreativitate@gmail.com, vorbim, pentru a desluși nevoile fiecărui grup, și ne organizăm cu ateliere adaptate participanților. Ateliere cu Ilinca Pop Harta palatelor, pădurilor, apelor și caselor din povești (7-14) Unde locuiesc Ileana Cosânzeana, Făt Frumos, Harap-Alb, Sfânta Vineri, zânele, zmeii și celelalte personaje din basme? Ele ne invită și ne ghidează deseori drumul într-un tărâm care, de la un punct, începe să ni se pară familiar. Parcă am mai trecut prin pădurea de argint și în alte basme, și parcă și în alte basme ne-am întâlnit, în luminiș, cu o căsuță acoperită de mușchi. Ca prin minune, ne trezim că știm locul și că, dacă vrem, de acolo putem să urmăm poteca spre Grădina Ursului. Îmbrăcând hainele imaginare ale unor personaje pe care le vom trage la sorți, vom afla, împreună, unde locuiesc ele și vom desena întâi schițe ale acestor locuri. Apoi le vom așeza laolaltă pe o hartă mare, din pânză, pe care o vom întregi tot împreună, desenând cu markere colorate și trasând locuri, poduri, păduri, ape, palate, nori, munți, drumuri de ținut minte de la o împărăție la alta. Case făcute din ce ai sau din ce vrei (7-99) Casele țărănești erau construite după înțelepciunea meșterilor-constructori sau, alteori, chiar după gustul acelora care urmau să le și locuiască. Felul acesta de a-ți face singur casa, după reguli și priceperi cunoscute din înțelepciunea locului și nu împreună cu un arhitect, duce la un fel de arhitectură pe care istoricii și teoreticienii o numesc „arhitectură vernaculară”. Cel mai înțelept lucru, atunci când îți faci singur casa, e să te folosești de ce ai la îndemână: dacă stai lângă o pădure, te folosești de lemn, iar dacă ai de unde să aduci, din apropiere, poți folosi și piatră. Tu din ce ți-ai face casă? Din jucării de pluș, din scoarțe, din piese de lego sau poate din idei-cuvinte și atât? Vom ilustra împreună, pe hârtie, case făcute din ce ai sau din ce vrei și vom povesti despre ce înseamnă toate aceste arhitecturi. Biserica din lemn — din Bejan, la noi în curte (10-99) În curtea Muzeului Național al Țăranului Român (cum intri din strada Monetăriei) te întâmpină o Biserică veche din lemn, despre care știm că provine din satul Bejan, de unde a fost transferată, în 1992, la noi în curte. Deși nu mai e folosită pentru slujbe, ea ne vorbește despre un loc și un timp îndepărtat, iar dacă rămânem să privim un pic mai multă vreme din ce e făcută, cum e așezată în locul nou și ce se întrezărește pe ferestrele mici, în întunecimea spațiului închis, s-ar putea să-i mai vedem și acum vechile culori. După ce vom povesti și privi din toate unghiurile posibile, vom desena biserica în tuș negru, pe hârtie albă, dintr-un punct preferat, ca pe un obiect liber de împrejurări vechi și noi, cuprins numai de privirea noastră. În vacanță cu Henriette (14-99) Henriette Delavrancea-Gibory a fost una dintre primele femei-arhitect din România. Clădiri de-ale ei vedem azi în multe orașe din țară și la mare, la Balcic. A călătorit mult, iar în Arhiva de Imagine a Muzeului Țăranului avem mărturie, pe lângă proiectele de arhitectură, fotografiile din călătoriile ei de studiu și de vacanță și caietele de observații. Vom afla mai multe lucruri despre ea: cine a fost, ce prieteni a avut, pe unde și de ce s-a plimbat, unde pe străzile Bucureștiului ne putem întâlni astăzi cu clădirile ei și cum arătau câteva pagini din caietele documentare ale călătoriilor ei prin țară. Și pentru că odată și-odată vin vacanțele, ne vom antrena, inspirați de cărțile poștale din arhiva Henriettei, să pregătim ilustrate proprii, de trimis către noi din viitor sau către prieteni care locuiesc departe. Ateliere cu Ana Petrovici-Popescu Bucățele de cald (7-12 ani) Soba, numită și inima casei, îndrepta spinarea oamenilor și animalelor înghețate de gerul iernii și ținea la respect spiritele rele. Și pentru că încă nu se inventase televizorul, soba era împodobită cu tot felul de personaje fantastice, sirene, palmieri sau cavaleri de la care porneau poveștile cele mai trăsnite sau visele cele mai întortocheate. Ca să nu ne lăsăm mai prejos, vom crea și noi o poveste vizuală modelând în lut câteva plăci – cahle, pentru o posibilă sobă fistichie. La final nu ne mai rămâne decât să coacem câteva mere imaginare sau să deranjăm o pisică deocheată ascunsă după sobă. Durata 1.30-2 ore. Scoarța (7-12 ani) Ca să nu răcească iarna și nici să transpire vara, pereții din casa țărănească erau bine înfofoliți în covoare subțiri din lână numite scoarțe. Ele țeseau un basm inspirat din viața de demult, al cărui eroul principal era un copac prins între două lumi sau o pasăre secretoasă. Și cum fiecare familie avea câte o scoarță veche sau nouă care îi veghea somnul, vom picta pe pânză propriile noastre scoarțe cu lucrurile la care ținem cel mai tare, pentru ca apoi să ne țină de urât atunci când numărăm oile. Durata 1-1.30 ore. Ateliere cu Beatrice Iordan Atelier de teatru de umbre (4+) La început copiii vor afla ce este teatrul de umbre, când și unde a apărut. Li se vor istorisi două legende care vorbesc despre începuturile teatrului de umbre. Apoi, pe baza unei povești simple, copiii vor trece la lucrul efectiv: vor fi împărțiți pe echipe și vor lucra siluetele reprezentând personajele poveștii. La sfârşit fiecare echipă va realiza o scurtă reprezentație teatrală: ei vor mânui la panou siluetele tocmai construite și vor interpreta povestea propusă de coordonator. Atelier dedicat preşcolarilor peste 4 ani, care ştiu să mânuiască foarfeca, şi şcolarilor de orice vârstă. Ileana şi Făt-Frumos (5+) Hârtia poate spune multe povești, ea este fața pe care oamenii scrijelesc, din cele mai vechi vremuri, semne grafice care duc la formarea unui cuvânt, propoziții, fraze, povești. La atelierul de păpuși din hârtie spunem povești prin modelarea hârtiei, aceasta prinzând viață în diferite figurine, personaje care populează basmele și snoavele românești. Broşe din lână netoarsă – Ghinde colorate (5+) Tehnica de împâslire cu ajutorul apei şi săpunului Folosind lâna netoarsă, apă şi săpun, ne vom împrieteni cu lâna, modelând-o în mici figurine moi şi pufoase care ne vor înfrumuseța hainele noastre sau ale persoanelor dragi. Felicitări de trimis persoanelor dragi (5+) Cu trecerea timpului, oamenii folosesc din ce în ce mai puţin scrisul de mână pentru a trimite mesaje persoanelor dragi. Scrisorile şi felicitările nu mai sunt la modă. Dar ce bucurie când, totuși, găsim și altceva în cutia poștală, în afară de facturi și alte înștiințări oficiale! La acest atelier vom crea ştampile personalizate, pe care le vom folosi în înfrumuseţarea scrisorilor sau felicitărilor pe care vrem să le trimitem persoanelor dragi. Atelierul se adresează preșcolarilor peste 5 ani, care ştiu să mânuiască o foarfecă, şi şcolarilor de orice vârstă. Povești ștampilate. Harta unui sat imaginar (8+) Pornind de la imagini vechi din arhivă, vom încerca să refacem, în felul nostru, lumea satului românesc de odinioară. Vom observa diferite tipuri de case și așezări, formele de relief unde se întindeau satele, animalele care mișunau prin ograda casei, grădinile pline de flori și vegetație, oamenii care animau satul, biserica, lăutarii…. Toate acestea vor fi așezate într-o lucrare de mari dimensiuni cu ajutorul ștampilelor create și lucrate de participanți. Lucrarea de mari dimensiuni va rămâne la atelier sau, în cazul unui grup şcolar, va putea fi luată. Atelierul se adresează şcolarilor peste 8 ani. Broşe şi figurine din pănuş ( 9 +) Folosind pănuşul sau alte ierburi uscate, vom învăţa să confecţionăm figurine şi obiecte florale pe care le vom transforma în mici broşe de purtat în piept, pe haine sau săculeţe. În cadrul acestui atelier vom învăţa câte puţin din meşteşugul de altădată al împletitului cu ierburi uscate. Acul jucăuş ( 10 +) Folosind acul, aţe colorate, mărgele şi fetru vom realiza mici podoabe de purtat pe mână (brăţări), pe cap (bentiţe), la gât (zgărdane) sau în piept (broşe). Ne vom familiariza cu acul, dar şi cu mărgelele, încercând să descoperim câte ceva din vechile tehnici ale brodatului. Ateliere cu Raluca Oprea-Minoiu Pomul vieții (+5) Porți imense și case-copaci, blide cu sori, scoarțe cu pomi ai vieții - ne vom plimba prin muzeu și vom identifica toate elementele naturii cu care țăranul făcea casă bună, la propriu și la figurat. Vom desena si vom cerceta obiectele expuse, apoi, în atelier, vom închipui un pom al vieții din corpurile noastre și îl vom și desena, pe o bucată de pânză, după puterile noastre, pentru a îmbrăca cu viață, după rânduiala veche, un petic de perete. Cum te cheamă? (+6) E prima întrebare pe care o primești, oriunde te-ai duce: la locul de joacă, la doctor, la școală. Până și la muzeu?! Da, dar eu sunt curioasă, vreau să știu pe cine mai cheamă așa din familia ta, cum de te cheamă așa și nu altfel, cum sună numele tău, ca un fulger sau ca mierea?, cum arată: ca un cal nărăvaș, ca o pisică blândă (?!) sau ca un tort cu zmeură? Îi facem numelui tău un caiet jucăuș cu de toate, un fel de caiet de identitate. Vei afla și cum se puneau numele pe vremuri, cine avea un cuvânt de spus și cum de pe unii a ajuns să-i cheme Ursu. Eu sunt Raluca, nepoata Lupoaicei, și ai mei mi-au spus așa după mama lui Eminescu, că, poate-poate, o să iasă din mine o poetă. Pe tine cum te cheamă? (pentru acest atelier, însoțitorii trebuie să-mi trimită prenumele tuturor copiilor participanți la atelier cu cel puțin o săptămână înainte) Muzeul personal (+14) Oare căștile, brățara de la concertul de acum 3 ani sau trotineta cu care te duci la școală ar putea face parte dintr-o colecție de muzeu? Unul personal sau unul cât pentru o generație sau două? Un muzeu local sau unul național, ba chiar universal?! Dar masca, pietrele adunate de pretutindeni și hanoracul ferfenițit la mâneci, pe care nu te-nduri să-l arunci? Ori jucăria de pluș ascunsă bine, pentru că ești mare, dar, totuși, de nedat? Oare ce au obiectele de transmis? Și ce povești ar spune, dacă ar putea vorbi? Lângă cine și-ar dori să stea, ce fel de etichetă ar dori să poarte și pe ce afiș? Hai cu două obiecte pe care le iubești (sau le detești) la muzeu, să le facem celebre pentru o oră sau două. Pleci cu ele înapoi acasă, dar și cu multe povești despre conexiuni, resurse, oameni de pretutindeni și de oricând, despre emoții, despre a fi sau nu original și câte și mai câte. Plus răspunsurile la întrebările de mai sus. Sau cu multe alte întrebări?