Etnologie de urgență
Etnologie de urgență, În vâltoarea tot mai accentuată a lumii contemporane, definită de modernizare, tehnologie, migrație, mecanizare etc., se schimbă radical și lumea rurală, cu o cultură orală specifică, în care tradițiile sunt perpetuate de-a lungul generațiilor. Astfel, prin această direcție de cercetare, MNȚR își propune să documenteze fenomene şi practici culturale amenințate de dispariție sau de transformări ireversibile.
O astfel de practică este fenomenul povestitului, care, pentru că televizorul, radioul și internetul a pătruns peste tot, este din ce în ce mai puțin utilizată în comunități. De aceea cercetătorii muzeului înregistrează povestitori din lumea satului, pentru a pune, mai apoi, într-o formă prietenoasă pentru copii, legendele și basmele povestite de ei. Până acum au fost descoperiți un povestaș din Teleorman și o bătrână povestitoare din Suceava, fiecare deținând un repertoriu bogat de basme fantastice, basme cu animale, snoave și ghicitori, fenomen extrem de rar în prezent. În 2012, a fost publicată o carte valorificând pentru copii minunatele povești ale lui Alexandru Ovedenie, „Moșul-cu-Trup-de-Flori-și-Barbă-de-Mătase”, cu finanțare AFCN, iar în prezent se pregătește o altă carte, dedicată poveștilor Valeriei Olenici.
Muzicile țărănești sunt înregistrate și cercetate, iar mai apoi puse la dispoziția publicului prin colecția de înregistrări de muzică tradițională Ethnophonie, inițiată în 1992 de către etnomuzicologul Speranța Rădulescu și de către Horia Bernea, și continuată apoi de Florin Iordan și Costin Moisil. Proiectul își menține rolul de alternativă genuină în raport cu muzica folclorică oficială, dar își asumă și funcția nouă de alternativă față de muzicile globalizante, insistând asupra conservării identității regionale exprimate prin muzică.
Un alt exemplu este proiectul Istoria aromânilor prin cântece, și care privește cercetarea modului în care se construiește identitatea etnică la aromâni prin intermediul repertoriului de cântece comunitare.