Catre Tur Virtual
EMYA

Proiectul, plasat sub auspiciile Consiliului Europei, a demarat în 1973 şi primele premii au fost decernate cu ocazia unei ceremonii din palatul Rohan de la Strasburg, în anul care a urmat.

De la început, candidaţii trebuiau să fie muzee noi sau muzee supuse EMYA unei reorganizări totale sau unor extensii considerabile care să le permită asimilarea la condiţia unui nou muzeu. Principalul obiectiv a fost întotdeauna descoperirea şi mediatizarea noilor idei din muzeele europene, Europa fiind definită în acest context ca o Europa a Consiliului Europei şi nu cea restrânsa a Comunităţii europene.
Membrii unui juriu internaţional, compus din 13 persoane, îşi pun în joc timpul şi experienţa fără să pretindă niciun fel de retribuţie, cu excepţia cheltuielilor de deplasare care revin muzeului-candidat.

Candidatii sunt evaluaţi după următoarele criterii:
# Colecţiile. Sunt ele semnificative sau interesante?
# Expoziţiile şi discursul acestora. Sunt ele originale şi eficace?
# Serviciile făcute publicului. Cofetăria, restaurantul, standul, parchingul, toaletele. Sunt ele bine concepute şi eficace?
# Ambianţa. Muzeul este cald şi primitor sau îngheţat şi aseptic?
# Gestiunea. Este muzeul bine gestionat?
# Personalul. Relaţiile dintre membrii personalului par bune? Detectează vizitatorul elementele caracteristice unui "razboi civil"?
# Publicaţiile. Ce fel de publicaţii produce muzeul?
# Promovarea şi comunicarea. Sunt ele adaptate şi bine organizate?
# Animatorii. Are muzeul programe ambiţioase?

De la crearea premiului am avut 587 de candidaţi. Cele şase ţări care au furnizat cei mai numeroşi concurenţi sunt: Germania (79), Franţa (65), Anglia (61), Elveţia (57), Olanda (38), Suedia (38).

Daca notăm cu 10 puncte marele premiu şi cu 8 puncte pe cel al Consiliului Europei, iar fiecare menţiune specială cu 5 puncte, ţările aflate în fruntea clasamentului, dupa numarul de puncte, sunt, în ordine, următoarele: Anglia (108), Olanda (98), Germania (96), Franţa (95), Elveţia (65), Suedia (63).

În 1996, premiul a fost acordat pentru prima oară unui muzeu aparţinând unei ţări din estul Europei, Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, ocazie cu care Majestatea Sa Regina Fabiola a înmânat directorului Horia Bernea, trofeul EMYA, statueta The Egg a sculptorului Henry Moore.

În discursul său, Preşedintele Trustului EMYA, domnul Kenneth Hudson, spune:

"Colegii mei şi cu mine avem certitudinea ca Marele Premiu de anul acesta trebuie să revină Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti. Minunatele colecţii de obiecte sunt prezentate şi interpretate cu o maiestrie şi imaginaţie exceptionale, într-un stil propriu, cu impact puternic asupra vizitatorului. Directorul muzeului este iubit şi respectat de colegi, iar formaţia sa de artist l-a ajutat să creeze un muzeu care depăşeşte nivelul tradiţional de prezentare şi care crează un întreg cu mult mai important decât suma părţilor. Horia Bernea este un om excepţional şi suntem siguri ca lumea muzeelor europene va mai auzi multe despre el în viitor. El, ca şi muzeul său, este destinat să exercite o influenţă internaţională."


Alte premii:

* Premiul Margareta Sterian pentru cea mai bună expoziţie a anului (ediţiile 1993, 2001 şi 2003)
* "Premiul ospitalităţii" (desemnat de Ministerul Turismului) în 1995
* Premiile Patrimoniului Cultural Naţional (Premiul Naţional pentru Muzeografie "Horia Bernea" - pentru expoziţia Munca. Focul-Apa-Vântul- 2002, Premiul ,,Vasile Dragut'' - 2002, Premiul ,,Al.Tzigara-Samurcas'' - 2003)
* Premiul Comitetului Naţional ICOM - pentru expoziţia Cahle în 2002
* Premiul Multimedia pentru seria de CD-uri ,,Ochi în Ochi'' în 2002
* Premiul Multimedia pentru ,,Chioşcul Info'' în 2003
* Premiul „Mihai Băcescu” pentru patrimoniu, obţinut în 2004 pentru proiectul de promovare a patrimoniului cultural intitulat Ţinuturile României – Ţara Haţegului, rod al parteneriatului dintre Centrul GeoMedia, Muzeul Ţăranului Român, Muzeul de Geologie şi Muzeul ,,Grigore Antipa''
* Menţiune acordată de Comitetul Naţional Român ICOM în 2005 pentru concepţie tematică doamnei dr. Georgeta Rosu şi doamnei Danièle Malis, autoarele concepţiei tematice a expoziţiei Icoane. Abstractiuni spirituale , vernisata la 17 septembrie 2005, la Chateau – Musée Edgar Mèlik, din Cabriés, Franţa, pentru promovarea exemplară a valorilor culturale româneşti în strainatate.

„D-ale Carnavalului”. Despre Cuci și Fărșang




Conferință susținută de Anamaria Iuga
22 februarie 2018, orele 18, Clubul Țăranului



Muzeul Național al Țăranului Român vă invită joi, 22 februarie 2018, de la ora 18, la o nouă ediție a Conferințelor de la Șosea. Etnologul Anamaria Iuga va povesti despre cum se sărbătorește Lăsatul Secului în unele zone ale țării. Intrarea este liberă.

Vom discuta despre semnificațiile contemporane ale sărbătorii și vom viziona două montaje video cu obiceiuri documentate în două localități din România: Fărșangul (2009, Dognecea, Banatul montan, cercetare inițiată de grupul „Orma. Sodalitas Anthropologica”, Cluj Napoca), și obiceiul și festivalul Ziua Cucilor (Brănești, județul Ilfov, documentat alături de voluntari ai MNȚR între anii 2014-2016).

În fiecare an, trecerea de la iarnă la primăvară, ca și trecerea de la un an vechi la unul nou, este marcată de sărbători menite să alunge spiritele rele și iarna, și să anunțe, deopotrivă, renașterea simbolică a lumii, asigurând prosperitatea comunității. Astfel este și Săptămâna Lăsatului Secului de brânză de dinaintea postului Paștilor, ce aduce cu sine Carnavalul, nu numai la noi, ci și în numeroase țări din Europa ori de pe alte continente. Carnavalul, ca ritual ce inversează ordinea socială și suspendă comportamentul obișnuit, obligă participanții la acțiuni încărcate de sens, la folosirea măștilor și a accesoriilor ce ocultează astfel identitatea celui deghizat, absolvindu-l de responsabilitatea acțiunilor.

Ultimele zile din săptămâna Lăsatului de Sec fac trecerea spre o perioadă de abstinență și de purificare, fiind, totodată, asociate venirii primăverii, astfel că reverberează semnificații străvechi. Prevalează excesele alimentare, iar în unele părți ale țării, se aprind focuri pe dealuri și are loc obiceiul Strigarea peste sat („Alimori”, „Priveghi”, „Hodăițe”, „Urălie”). În Transilvania, în comunitățile de maghiari ori de sași, în Banat, la sași, dar și la români ori la băieși sau chiar și pe malul stâng al Dunării, mai ales în comunitățile de bulgari, de Lăsatul Secului, oamenii se maschează și au un comportament carnavalesc la obiceiul ce poartă numele de: „Zăpostit”, „Fărșang” ori „Cuci”.


 

 


înapoi la pagina principală
 
inchis