Catre Tur Virtual

Ţăranul vechi nu se înconjura de lucruri multe, strălucitoare şi moarte. Obiectele lui erau puţine la număr, niciodata pur decorative, impersonale, anorganice. Avea la îndemână lucrul viu al mâinilor lui care chinuiau materia şi o înnobilau prin suferinţă. Torturile cânepei, ale lemnului, ale grâului se sfârşesc prin apariţia lucrului martir. Poveştile spun că orice alcătuire aparent umilă a casei, orice lucru domestic are puterea să te salveze de la moarte. În condiţii extraordinare lancea, gluga şi fluierul ciobanului tânăr, străinel, căruia cântecul nu-i dă numele, veghează moartea stăpânului lăsat în paza lor sfântă. Împrejurările grave trezesc energia lucrurilor ţărăneşti. Din aparenţa profană se naşte o putere nebănuită. Un muzeu viu, făcut împotriva lucrurilor moarte, trebuie să rostească aceste sensuri străvechi fără cuvinte

OINA // Expoziție de fotografie analogică




Realizată de Bogdan Boghițoi și Sorin Vidis
11-25 octombrie 2017, Sala Acvariu



Muzeul Național al Țăranului Român vă invită miercuri, 11 octombrie 2017, ora 18, la vernisajul expoziției de fotografie analogică, OINA, care va avea loc la Sala Acvariu.

Proiectul Oina, realizat de Bogdan Boghițoi și Sorin Vidis, investighează unde și cum anume mai subzistă astăzi practica oinei.
După 1989, pentru majoritatea românilor, oina a ajuns să fie un simplu nume ori o simpla descriere stereotipă și neinformativă, precum „sportul național”, uitată undeva în dicționarul mental al fiecăruia. Și totuși oina reprezintă o tradiție, o formă de socialitate și în ultimă instanță un bun cultural, întâi al României rurale, iar începând cu sfârșitul secolului XIX, când s-a încercat aducerea sa în circuitul obișnuit al celorlalte sporturi, al lumii urbane. În bună măsură, oina a umplut nișa, nu tocmai neglijabilă, pe care sportul îl ocupă în viața oricărei comunități. De la simplul joc între cetele de copii, până la punctarea unor momente rituale importante, oina era ferm întrețesută în trama culturala românească.

Curiozitatea ne-a îndemnat să ne întrebăm cât anume din ceea ce, neîndoios, era un fenomen viguros mai rezistă în România de astăzi, afectată de migrație și de depopularea satelor, ce golește ulițele de copii, de destructurarea modurilor tradiționale de agregare socială și de nivelarea culturala a unei lumi unde televiziunea, Internetul și banii nu au mai lăsat niciun colț neatins. Am găsit înainte de toate o lume de pasionați, care joacă oina cu acea plăcere care constituie spiritul sportiv autentic. E un spirit nefalsificat de interesele materiale disproporționate care fac, de exemplu, fotbalul sau alte sporturi „mari” adesea mai puțin simpatice. Am găsit o Federație de Oina care dincolo de menținerea unui calendar competițional, încearcă o înscriere a oinei în practicile de consum sportiv de acum. Am găsit un număr de localități unde oina este încă un fenomen viu și chiar o pasiune locală aprinsă. Am găsit un număr de profesori de educație fizică încercând să mențină oina vie în pofida lipsei de mijloace. Am găsit copii cu un entuziasm debordant pentru oina, iar lista ar putea continua. Toate acestea conturează o lume, un mic univers cultural, pe care am încercat să-l surprindem cu mijloacele vizuale ale fotoreportajului.

La începutul acestui an a ieșit din tipar albumul fotografic Oina, într-un tiraj redus de 200 de bucăți, disponibil pe web-siteul proiectului.
http://oina-project.ro
https://www.facebook.com/oinaproject/

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Acvariu până pe 25 octombrie 2017, zilnic între orele 10 și 18. Intrarea este liberă.


 




 




înapoi la pagina principală
 
inchis