Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Pe baza Decretului Regal nr. 2777 din 13 iulie 1906, semnat de Regele Carol I, Mihail Vlădescu, inspiratul ministru al cultelor din acea vreme, îl numeşte pe Al. Tzigara-Samurcaş director al Muzeului de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială, care a funcţionat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea “neo-românească” a Muzeului de la Şosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureştenii. Dar finalizarea construcţiei va aştepta câteva decenii, având de înfruntat adversităţile vremurilor şi ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea şi până în prezent, Muzeul de la Şosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoţind şi reflectând construcţia naţională şi vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înfiinţarea instituţională a muzeului, curând după apariţia Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcţiei naţionale, Ţăranul devine deja o referinţă simbolică centrală a identităţii noastre iar cultura ţărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orăşeni. Pentru a da un impuls “industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenţei produselor străine (la modă şi, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanţă pentru organizarea unor expoziţii în care să intre şi produse ale industriei casnice ţărăneşti. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, “exposiţiunea naţională de la Moşii de vite, de flori, de legume, de produse agricole şi industriale”.  Apar primele colecţii private, expoziţii naţionale şi participări ale României la expoziţiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu naţional, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
“Pentru a schiţa un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi nişte strămoşi” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Iar acest strămoş îndepărtat a fost Muzeul Naţional de Antichităţi (înfiinţat în 1864 de acelaşi Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, “o secţiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în ţară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecţia locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecţiile MŢR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine şi fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaş să se întrebe, retoric: “Suntem vrednici de un muzeu naţional?”. Şi să se străduiască o viaţă întreagă pentru a răspunde afrimativ şi a realiza acest deziderat al unui “adevărat muzeu naţional”.

Prima sa formă este aceea a “Muzeului de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaş o considera “prolixă şi inutil de complicată”. Viziunea despre menirea şi amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată şi prin schimbarea denumirii muzeului în “Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională” iar apoi în “Muzeul de Artă Naţională Carol I”. Arta ţărănească devenise naţională !

Muzeul de la Şosea îşi va continua periplul istoric şi după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a “armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Colecţiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Ştirbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aştepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluţia din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleşu, face un nou act întemeietor numindu-l – şi la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înfiinţatului Muzeu al Ţăranului Român.
„Incepem să facem liste de nume pentru noul muzeu – îşi aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Ştiu precis că Horia le numerotase şi că ajunsesem la vreo douăzeci şi ceva de nume. Muzeul Ţăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puţin în primii ani, pe mulţi i-a enervat. Ţăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ şi politic incorect, pretindeau alţii. Mai târziu ne-a părut şi nouă rău că nu i-am zis Muzeul Ţăranului, pur şi simplu.” Iar mai departe: „După un an şi ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu naţional de arte şi tradiţii. Renunţăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Ţăranului Român nu este un “muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvîntului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, ţăranul aşa cum este – declara Bernea –, dar vom înţelege ce s-a întîmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradiţional”. Deschis la prefaceri şi la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Ţăranului Român ţine deci să păstreze o ancorare fermă şi permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un “muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viaţa şi creaţia comunităţilor ţărăneşti din anumite zone şi epoci determinate ale ţării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea “omul tradiţional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă ţăranul”. Muzeul Ţăranului Român este astfel muzeul unei spiritualităţi oarecum atemporale, de care iniţiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiţi şi pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaştere internaţională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expoziţiile temporare şi colecţiile sale vechi dar şi recente, prin târgurile sale deja tradiţionale şi promovarea “produselor ţăranului român”, prin activităţile sale cu copiii şi, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acţiunilor sale culturale (lansări de carte şi dezbateri, concerte şi filme antropologice, colocvii şi seri culturale etc.) Muzeul Naţional al Ţăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.

Ateliere de creativitate în luna aprilie 2017




Atelierul de creativitate are și propriul blog: atelieruldecreativitate.blogspot.ro
Vă așteaptă cu imagini, informații și multe povești.

 

Atelierul de creativitate al MȚR invită grădinițe, școli, licee, organizații nonprofit la: desenat, pictat, colaj textil și broderie, povești bricolate, teatru de umbre, croitorie și țesut, pictură pe sticlă, modelaj în argilă și ceară, ateliere de hârtie manuală și alte multe jocuri și jucării.
 


Programul Atelierului de creativitate 
în perioada 19-29 aprilie 2017

 


19 aprilie 
10.30-12.00 - Jocuri mețeriste cu Valentina Bâcu, informații și înscrieri la telefon 0742.011.027
13.00-14.30 – Colaj, pictură cu Ruxandra Grigorescu, informații și înscrieri la telefon: 021 317.96.59

20 aprilie, 10.30-11.30 - Povești cu urechi cu Călin Torsan, informații și înscrieri la telefon: 021 317.96.59

21 aprilie, 10.30-12.00 - Atelier de teatru de umbre cu Raluca Minoiu, informații și înscrieri la telefon: 021-317.96.61 + tasta 5

22 aprilie
10.20 - 11.20 - Pictură pe sticlă cu Bogdan Herăscu, informații și înscrieri la telefon: 0726.237.376.
11.30 - 13.00 - Atelier de modelaj în argilă și ceară cu Ovidiu Simionescu; informații și înscrieri la telefon: 0737.346.872
10.00 - 16.00 - Atelier de ţesături, croitorie şi cusături cu Lidia Stareş – informații și înscrieri la telefon: 0722.798.284;

24 aprilie
10.30 - 12.00 - Jocuri mețeriste cu Valentina Bâcu, informații și înscrieri la telefon 0742.011.027
13.00-14.30 – Colaj, pictură cu Ruxandra Grigorescu, informații și înscrieri la telefon: 021 317.96.59

25 aprilie, 10.30 - 12.00 - Oare ce fac obiectele noaptea în muzeu? cu Raluca Minoiu, informații și înscrieri la telefon: 021-317.96.61 + tasta 5

26 aprilie
10.30 - 12.00 - Jocuri mețeriste cu Valentina Bâcu, informații și înscrieri la telefon 0742.011.027
13.00-14.30 – Colaj, pictură cu Ruxandra Grigorescu, informații și înscrieri la telefon: 021 317.96.59

27 aprilie, 10.30-12.00 - Colaj, pictură cu Ruxandra Grigorescu, informații și înscrieri la telefon: 021 317.96.59

28 aprilie, 10.30 - 11.30 - Povești cu urechi cu Călin Torsan, informații și înscrieri la telefon: 021 317.96.59

29 aprilie
10.20 - 11.20 - Pictură pe sticlă cu Bogdan Herăscu, informații și înscrieri la telefon: 0726.237.376.
11.30 - 13.00 - Atelier de modelaj în argilă și ceară cu Ovidiu Simionescu; informații și înscrieri la telefon: 0737.346.872
10.00 - 16.00 - Atelier de ţesături, croitorie şi cusături cu Lidia Stareş – informații și înscrieri la telefon: 0722.798.284.

 

Marţi - joi:

Ateliere cu Raluca Oprea-Minoiu, pentru grupuri organizate; informații și înscrieri la telefon: 021-317.96.61 + tasta 5 sau 0752.111.550, email: raluca.minoiu@muzeultaranuluiroman.ro

Povești (re)inventate și jucate

Prima dată ne vom împrieteni, ne vom cunoaște și ne vom pune puțin corpul la treabă, folosind jocul. Și vocea va face parte din corpul și joaca noastră. Apoi ne vom odihni ascultând o poveste. Când vom descoperi ce personaj ne place mai tare și mai tare, vom porni în a-i da viață, în felul nostru: vom construi o păpușă de pânză sau vom desena sau ne vom costuma și-i vom da și glas și emoție personajului.

Apoi, dacă tot a început să ne placă să lucrăm împreună, vom aduce toate personajele la un loc și vom (re)compune povestea noastră. Pentru a face toate acestea – jucat, ascultat, cusut cu ace adevărate, lipit, decupat, inventat, vorbit, emoționat și iarăși jucat – ar fi bine să avem două întâlniri. Să ne tihnească!

Pentru copii de la 6 ani.

Ce fac obiectele noaptea într-un muzeu

Poate o furcă de tors se transformă în sabia lui Făt-Frumos, un covor devine o grădină cu flori adormitoare, războiul de cusut se transformă într-un soldat din Minecraft. Și împreună alcătuiesc o poveste, pe care o transpunem într-un joc de teatru de umbre.

Ne alegem obiectele (că-i o catrință, că-i un clopoțel de ceramică, că-i o suveică), împreună dăm un rost obiectelor, apoi le desenăm, le decupăm și le spunem povestea la panoul de teatru de umbre.

Pentru copii de la 6 ani.

Atelier de născocit povești „de acum” despre oameni „de atunci”

Dacă ai avea 5 sertare cu 1000 de fotografii vechi de când lumea și ar trebui să alegi doar două, pe care le-ai alege? Pe cea cu copii și scrânciob, pe cea cu soldați sau precupeți, sau poate un cal și-un câine? Și apoi, din ce fel de poveste ar face parte aceste imagini? Una SF sau contemporană, un basm cu căpcăuni sau cu personaje din ultimul joc pe calculator?

Prima dată ne vom juca „de-a actorii”, apoi vom scotoci prin sertare cu fotografii din arhiva Muzeului Țăranului și, după ce ne vom alege cele mai frumoase fotografii, vom compune împreună o poveste. Pe care apoi o vom dramatiza, că doar de aceea ne jucăm prima data de-a actorii!

Atelier pentru persoane de la 8 la mulți ani.

Ateliere cu Valentina Bâcu, pentru grupuri organizate, informații și înscrieri la telefon 0742.011.027. Acest atelier se poate desfășura și în școli sau alte spații, în afara muzeului.

Jocuri mețeriste

Ai moștenit cea mai de preț bogăție! Dar, ca să ajungi la ea, ai nevoie de curiozitate, imaginație, curaj în a pune în relație obiectele care te ajută (sau te împiedică) să parcurgi traseul imaginar al Muzeului.
Un boardgame despre Muzeul Țăranului Român?
Da, chiar așa, te provoc să-l parcurgi până la capăt - ai de trecut prin toate sălile Muzeului (Crucea – Pomul vieții, Puterea crucii, Icoane, Biserica Bejani, Școala satului, Frumusețea crucii, Fast, Reculegere, Moaște, Ferestre, Timp (parter), Triumf, Locuire, Tipologii (Cahle), Casa în casă, Hrana, Camera de studiu, Haina, Munca (focul), Munca (apa și vântul), Laolalată - și să descoperi o variantă ludică de citire a imaginilor despre obiectele din Muzeu.

Apoi, lucrând în echipă cu alți 2-3 prieteni, te invit să-ți construiești propriul muzeu la cutie, alegând obiectele care să te însoțească în realizarea unui nou joc. În care să pui câte un pic din învățătura și din sensibilitatea ta, mult din amintirea vizitelor în Muzeu, dar și din vacanțele la bunicii tăi de la țară, laolaltă cu un interes crescut pentru obiectele vechi, pentru povestea pe care o spun despre țăranul român.

Atelierul se poate desfășura în 2 întâlniri a câte 2 ore.

Vârsta recomandată: 8-14 ani (cel mult 12 copii/grupă)

Vineri:

„Poveşti cu urechi” cu Călin Torsan – orele 10.30-12.00; informații și înscrieri la telefon: 021 317.96.59

– cu instrumente despre instrumente... muzicale.

„Experienţa de muzicant şi bucuria de a împărtăşi copiilor câte ceva din lucrurile pe care le-am aflat de-a lungul anilor despre peisajul sonor al lumii ţărăneşti, m-au făcut să coagulez mai multe idei în programul cursului Poveşti cu urechi.

Este un periplu subiectiv, concret – folosesc exemplificări muzicale, colaborări cu alţi instrumentişti, ori măcar audiţii şi sugestii de audiţie –, prin lumea sunetelor tradiţionale. Întotdeauna, analiza comparată a similitudinilor urbane este o prioritate pentru mine, una menită să apropie informaţiile de limbajul copilăriei actuale. Cursul conţine informaţii organologice, poveşti despre vestiţi lăutari, paralele cu muzicile altor popoare şi citate din literatura destinată copiilor, unele referindu-se strict la universul sonor.”

Pentru copii de la 10 ani.

Sâmbătă:

Pictură pe sticlă cu Bogdan Herăscu – orele 10.20-11.20; informații și înscrieri la telefon: 0726.237.376.

Pictura pe sticlă, pe spatele sticlei mai bine zis. O tehnică veche ce, odată învățată, te poate înnoi. Nu numai pe tine, ci și pe cei pe care-i iubești. Țăranul român a început să picteze icoane pe sticlă după ce bisericile au fost golite de stăpânitor. El a reprodus din amintire și din izvoade colportate curajos într-un spațiu tensionat de mândria de a fi așa și nu altfel. Nicula, Scheii Brașovului. Locuri pline. La acest atelier încercăm să ne aducem aminte, să ținem aproape o lume. O lume sfârșită de timp, dar plină de ziceri. Zicem și zugrăvim sfinți, balauri, zmei triști, babe, frunze, ierburi dulci și jucării bune de visat.

Pentru maximum 6 copii de la 7 ani.

Atelier de modelaj în argilă și ceară cu Ovidiu Simionescu – orele 11.30 – 13.00; informații și înscrieri la telefon: 0737.346.872

Vor fi abordate o serie de tehnici :
- modelaj direct
- realizare modele în ipsos și multiplicare cu ceara
- realizare șabloane din carton și decupare din foi de ceară
- decoruri pe vase din argilă, modelate liber
- decoruri pe vase din ceară turnate în mulaj de ipsos
Dacă există acordul părinților, anumite piese mici se pot turna în bronz.

Subiecte: Circul, animale fantastice, compoziții cu figuri geometrice, explorarea spațiului cosmic, lumea subacvatică.
În cadrul fiecărei ședințe se vor prezenta exemple de lucru din fiecare din tehnicile abordate, lucrări de maeștri și vor avea loc discuții pe marginea lor.

La sfârșitul ședințelor, copiii vor face selecții personale dintre lucrările tuturor realizate în cadrul ședinței. Se vor face și susțineri individuale (explicații pe marginea lucrărilor). La final de modul se va organiza și o mică expoziție în holul muzeului sau în Atelier.
Acest curs de inițiere în modelaj este pentru copii cu vârste între 6 și 10 ani.

Atelier de ţesături, croitorie şi cusături cu Lidia Stareş – orele 10.00-16.00; informații și înscrieri la telefon: 0722.798.284;

În atelierul de croit, cusut, țesut învățăm cât se poate despre fire și țesături:

Din ce se obțin firele și rostul lor. Ne întâlnim cu diferite materiale și aflăm pentru ce sunt bune spre folosință, cum se alătură doua sau mai multe materiale și pe ce criterii; cum se comportă materialele textile.

Croim după tipare tradiționale și împodobim piesele de îmbrăcăminte obținute.

Învățăm să țesem la războiul orizontal și cel vertical. Aflăm cum se alătură culorile și descifrăm motivele tradiționale.

Cine este interesat de problemele tehnice, poate afla cum ajung lâna, inul și cânepa fir; de asemenea, despre colorarea/vopsitul natural.


 

 

Cât costă?
5 lei de persoană la atelierele Ralucăi Oprea-Minoiu și la atelierul lui Călin Torsan.
15 lei de persoană pentru atelierele lui Bogdan Herăscu, Răzvan Supuran, Ovidiu Simionescu, Lidiei Stareș și Valentinei Bâcu.
5 lei de persoană pentru grupurile școlare (peste 10 persoane/grup), pentru orice atelier
La atelierele pentru familie plătește fiecare membru participant.
Au gratuitate beneficiarii organizațiilor nonprofit cu care colaborăm și copiii angajaților MNȚR.

 



 



 




înapoi la pagina principală
 
inchis