Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

MINUNATA LUME NOUĂ – CASE ALE MIGRANȚILOR ROMÂNI




4 august - 27 septembrie 2017, Sala Tancred Bănățeanu


Vernisajul expoziției: vineri, 4 august 2017, orele 19


Visul de a avea propria casă este foarte răspândit. Dorința de a construi ceva care dăinuie, pentru sine și pentru copii, reprezintă în multe țări țelul agoniselii pentru familiile și cuplurile tinere. O casă poate să însemne însă mult mai mult decât „acasă”. Casele construite de migranții români în țară sunt în primul rând semne vizibile ale succesului, hărniciei și ascensiunii sociale a proprietarilor, plecați din cauza situației economice din satele natale pentru a lucra în străinătate. Pentru proprietari ele reprezintă în același timp un stil de viață modern, occidental și o nouă estetică.

Expoziția își propune să puncteze diverse aspecte ale migrației și boom-ului din construcții, ilustrând consecințele acestora asupra satelor, regiunii și peisajului cultural. Minunata lume nouă prezintă exemple de case din Țara Oașului, Maramureș și Bucovina, regiuni din Nordul României cu un accentuat caracter rural. Acestea se disting de casele tradiționale prin culori intense, etaje numeroase, decorațiuni din granit și marmură. Proprietarii noilor case muncesc în timpul anului în Italia, Spania, Franța sau Marea Britanie. În străinătate lucrează de obicei în construcții, în sectorul menajer, al serviciilor de îngrijire a bătrânilor sau în agricultură. Banii puși deoparte sunt investiți în construirea unor case mari în localitățile din care provin. Casele nou construite ajung însă să fie locuite foarte rar. Vârstnicii rămași în țară continuă să locuiască în propriile case, ocupându-se de îngrijirea nepoților și a caselor nelocuite. Numai de Crăciun, Paște și în luna august satele se animă prin întoarcerea celor plecați. În luna august au loc numeroase nunți fastuoase, după care satele amuțesc din nou.

După ce a fost prezentată în perioada noiembrie 2015 - iunie 2016 la Muzeul Culturilor Europene din Berlin și la Collaboratorium Berlin, Minunata lume nouă a pornit într-un turneu în mai multe orașe din România, prima oprire fiind la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Începând cu luna august expoziția itinerantă ajunge și la București, unde va fi găzduită de Muzeul Național al Țăranului Român.

La București expoziția va fi însoțită de un program special de evenimente conexe, format din 4 proiecții de filme documentare care analizează tema migrației din perspective diferite. Proiecțiile vor avea loc la Cinema Muzeul Țăranului.

Vineri, 1 septembrie, 18:30
Aici... adică acolo
România, 2012, R: Laura Căpățână Juller, 76'
Ani și Sanda sunt două fete din Maramureș, care au crescut cu bunicii. Părinții lor sunt la muncă în Spania, ca atâția alți români. Când au plecat, proiectul lor comun părea promițător: cu banii câștigați în Spania vor construi o casă în care toată familia va fi fericită. După mai bine de zece ani, socoteala de acasă nu pare să se fi potrivit însă cu realitatea; iar casa e departe de a fi gata. Laura Căpățână Juller le-a însoțit pe Ani și pe Sanda timp de trei ani, urmărind frământările unor copile devenite adolescente în absența părinților.

După proiecția filmului, regizoarea Laura Căpățână Juller va participa la o discuție cu publicul.

Sâmbătă, 9 septembrie, 18:30
Primele două părți ale trilogiei The Last Peasants
UK, 2003, R: Angus Macqueen, partea I 49', partea II 49'
Angus Macqueen narează în trilogia sa povestea a trei familii din satul Budești, Maramureș. Aceste familii au în comun faptul că unul sau mai mulți membri au hotărât să emigreze ilegal în Uniunea Europeană, pentru a lăsa în urmă problemele economice de acasă. În timp ce prima parte intitulată Journeys prezintă realitatea cu care se confruntă migranții, a doua parte, Temptation, aduce în discuție conflictul cultural și așteptările diferitelor generații din România rurală.

Miercuri, 20 septembrie, 18:30
Searching for Patrick
România, 2016, R: Daniel Djamo, Oana Popan, 98’
Comuna Certeze din județul Satu Mare este renumită pentru casele impozante construite de locuitorii săi după ce au muncit în Franța și în alte țări din Vestul Europei. Căutarea lui Patrick nu urmărește să îl găsească pe acesta, așa cum de altfel nici Godot nu apare niciodată. Patrick este de fapt un personaj colectiv: satul însuși. Filmul urmărește mitul comunei Certeze și încearcă să analizeze mecanismele interne care au determinat nevoia de a construi astfel de case.

Duminică, 24 septembrie, 18:30
Waiting for August
Belgia, 2014, R: Teodora Ana Mihai, 88’
Georgiana Halmac va împlini în iarna aceasta cincisprezece ani. Ea trăiește în orașul Bacău împreună cu cei șase frați. Mama lor a fost nevoită să își părăsească copiii pentru a le asigura existența, lucrând în Italia, în orașul Torino. Nu se va întoarce înainte de începerea verii. Georgiana este nevoită să improvizeze din mers, conversațiile telefonice cu mama ei fiind singurele puncte de reper.


Expoziție curatoriată de Beate Wild și Raluca Buțincu Betea

O mare parte din fotografiile expoziției sunt realizate de fotograful Petruț Călinescu. Alte fotografii aparțin artistului Matei Bejenaru precum și unui număr important de cercetători care au documentat această temă în România și în țările de destinație: Remus Gabriel Anghel, Eli Bădică, Carmen Chasovschi, Pietro Cingolani, Ionuț Dulămiță, Anamaria Iuga, Andra Jacob Larionescu, Daniela Moisa, Diana Necoară, Cristina Toderaș, Amelia Tue, Ciprian Vațe.

Un proiect comun realizat de Departamentul Europa centrală și de sud-est din cadrul Muzeului Culturilor Europene din Berlin și Institutul Cultural Român din Berlin, în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului Român.
Finanțat de Die Beauftragte der Bundesregierung für Kultur und Medien și Institutul Cultural Român din București.

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Tancred Bănățeanu, până pe 27 septembrie 2017, de marți până duminică, între orele 10 și 18. Luni este închis. Intrarea este liberă.

Informații suplimentare: bravenewworld.komsoe.eu // www.muzeultaranuluiroman.ro




FOTO 1: Ilva Mică, 2010 © Petruț Călinescu



FOTO 2: Certeze, 2011 © Petruț Călinescu



FOTO 3: Certeze, 2011 © Petruț Cǎlinescu



FOTO 4: Cajvana, 2012 © Petruț Călinescu



FOTO 5: Marginea, 2009 © Andra Jacob Larionescu



FOTO 6: Paris, 2011 © Petruț Cǎlinescu



Foto poster: Ilva Mică, 2010 © Petruț Călinescu 



 




înapoi la pagina principală
 
inchis