Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

LA FOTOGRAF




expoziție – muzici – ateliere – povești
24 – 30 mai 2019, la Pavilion 32


Știai că dintr-o mărgică de zierme s-a făcut universul? Și că astăzi o poți purta la gât?

Vino să afli povești vechi de când lumea, transmise din generație în generație și păstrate în Arhiva de Imagine a Muzeului Național al Țăranului Român. O rețea de priviri trecute și actuale, scoase la iveală printr-o expoziție și o serie de cutii interactive, care spun istorii despre 4 comunități culturale din România. Inspirate din fotografiile de studio de la începutul secolului trecut și reinterpretate într-o cheie contemporană de designeri iscusiți, obiecte vechi și noi te așteaptă să le descoperi, să atingi, să te joci, să te întrebi. Să-ți faci un selfie și să te arăți lumii, într-un cadru pregătit special în acest sens.

La Pavilion 32, pe Calea Dorobanți, în perioada 24-30 mai 2019.
Expoziție animată cu tot soiul de ateliere, seri de povești, mâncăruri și muzici amestecate.


PROGRAM

Vineri, 24 mai - VERNISAJ
18:00 - deschiderea expoziției

18:15 - live demo de ambrotipie cu Paul Aioanei de la Studio Foto Ambrotipescu

Cu FotoStudioul său în valiză, Paul ne va ghida printr-o scurtă istorie a tehnicii de fotografiere pe sticlă – mai exact, prin procedeul numit „colodiu umed”, la modă în anii 1850. Și nu o va face oricum, ci echipat cu un întreg atelier mobil: aparate foto, plăci pe sticlă fotosensibile, cameră obscură portabilă, chimicale și soluții fotografice – preparate după rețete originale explicate în diferite studii și manuale de epocă. La finalul serii, poți comanda pentru acasă propriul portret de ambrotipie.

19:00 - un Gulasch mit hâlati muzicalâ de Călin Torsan

O rețetă Für Elise Gulasch:
- fluierul construit și dăruit de Ferencz;
- un Blockflöte chinuit cu game balcanice;
- piesele armânești studiate pentru proiectul Cu tenda;
- fluierul frumos cioplit și cumpărat din Budapesta;
- un menuet compus de Bach și rătăcit în ungherele minții;
- cartea ce însoțea fluierul frumos cioplit, tradusă cu Google Translate.
Ingredientele se amestecă acustic bine de tot (fără mixer!), apoi se toarnă în formele spontane ale improvizației libere. Poftă bună! Guten Appetit! Jó étvágyat! Orixi bunâ!


Sâmbătă, 25 mai, 11.00 - 12.30
Atelier de scotocit prin fotografii vechi și amintiri

Joi, 30 mai, de la 18:30 - FINISAJ
Povești de colecționari: despre podoabe și obiecte vechi

Detalii suplimentare: https://www.facebook.com/events/345383749359431/

Un proiect Muzeul Național al Țăranului Român realizat în colaborare cu Ambasada Republicii Federale Germania la București și cu sprijinul Goethe Institut.


Concept: Arhiva de Imagine MNȚR
Design: Andreea Machidon, Ana Marchetanu, Ruxi Sacaliș, Veronica Olariu
Au meșterit: Ionuț Petcu, Maria Puică, Gheorghe Gegiu



 




înapoi la pagina principală
 
inchis