Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

CU TENDA – POVEȘTI CU AROMÂNI // Expoziție la MNȚR // 10 noiembrie 2017 – 11 martie 2018, Sala Foaier




Vineri, 10 noiembrie, la ora 18, la Muzeul Național al Țăranului Român, în sala Foaier, va avea loc vernisajul expoziției „CU TENDA”. Concepută sub forma unui eseu vizual, expoziția reconstruiește simbolic și fragmentar, prin mărturii, autoreprezentări, texte și elemente de patrimoniu material și imaterial, imaginarul lumii aromânești ca parte a imaginarului culturilor balcanice aflate în continuă mișcare.

Pornind de la memoria imaginii-martor și puterea de sugestie a obiectelor ce construiesc identitatea culturală a comunității, publicul este invitat să descopere o serie de imagini și obiecte arhetipale devenite iconice pentru comunitatea aromână – drumul, muntele, caravana, oile, fălcarea, călivele, hoara, mătăniile, hlambura, cârlibana și o serie de relații existente în lumea arhaică: relația cu natura, cu animalele, cu meșteșugul, sensul călătoriei și al familiei, dar și al căutării unei patrii primitoare, când istoria îi devine potrivnică.

Fotografiile de arhivă, textele etnografice, istorice sau autobiografice – reprezentări ale lumii vechi aromânești – sunt însoțite de imagini, obiecte, înregistrări audio și video, contrapuncte ale culturii contemporane rurale și urbane aromânești. Peștera, Velingrad, Rakitovo, Dupnița, Muloviște, Crușevo, Bitola, Stip, vechi sate și orașe aromânești din Bulgaria și Macedonia, dar și Camena, Beidaud, Stejaru, Sinoe, Călărași, Slobozia, Pipera, Constanța, București imaginează drumul parcurs de aromâni prin istoria și destinul comunității în încercarea de a se autodefini.

Expoziția este unul dintre produsele culturale de referință ale proiectului european „CU TENDA” („călătorind cu cortul”) – STORIES, IMAGES AND SOUNDS ON THE MOVE [Living memory of southeastern Europe], co-finanțat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene (2015-2019), derulat în parteneriat cu Association Center for Intercultural Dialog – Kumanovo din Republica Macedonia, O.R.S. Osservatorio ricerca sociale. Centro Studi, Politiche e Ricerché Sociali, din Italia și Universitatea „Paisii Hilendarski” din Plovdiv, Bulgaria. Expoziția urmează să fie itinerată din aprilie 2018 și în țările partenere.


Curator / coordonator: Lila Passima
Perioadă derulare: 10.11.2017 - 11.03.2018 / Sala Foaier
Program de vizitare: de marți până duminică, orele 10 -18


Acest proiect este realizat cu sprijinul Comisiei Europene. Comisia nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite, acestea aparțin în totalitate beneficiarului finanțării.





 




înapoi la pagina principală
 
inchis