Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

Căutăm tradiții în modernitate! CfP Martor 22/ 2017




The Museum of the Romanian Peasant Anthropology Journal
Revue d’anthropologie du Musée du Paysan Roumain



The Museum of the Romanian Peasant is seeking contributions for its annual journal Martor 22/2017. Martor is a peer reviewed academic journal, established in 1996, indexed by EBSCO and CEEOL, with a focus on cultural and visual anthropology, ethnology and museology. (Please see contents here http://www.muzeultaranuluiroman.ro/journals.html and full articles here http://goo.gl/u7Bbn1).

The theme of our 22nd issue is BACK TO THE FUTURE. CREATIVE TRADITIONS IN THE 21st CENTURY.

In the introduction to his celebrated volume on The Invention of Tradition, Eric Hobsbawm reminded us on the mandatory distinction between customs and traditions: what we use to call „traditional societies” had no „traditions” at all, but just „customs”. In fact, „tradition” is a social construct and practice of modernity; not a mere continuity and conservation of the past as such, but a sui generis way of revisiting it in and by the present. In this respect, conservation of one’s heritage in a universal, national or local heritage is a cultural and political process of deliberative patrimonialization of the past according to present social values and representations. While the category of heritage is still expending (immaterial heritage, natural heritage etc.), more and more experts started in the last decades to question this process, proposing alternative approaches to it. Even museums, as flag ships of cultural heritage, started to rethink and re-present their patrimony, also promoting kinds of “neo-traditional” art crafts produced or inspired by “local people”.

But this renewal is not limited to the cultural field. Ecological concerns, the need of a sustainable development, and last but not least the quest of authenticity in the so-called “experience economy” (Pine and Gilmore, 1998) fueled various reinvestments of “traditional” materials, forms, techniques, and know-how that may better fit into what Nicolae Georgescu-Roegen launched in 1971 as bioeconomy, and the “natural contract” of man with his environment Michel Serres proposed in 1992. Cultural landscapes, natural parks and geo-parks, green industries, natural medical products and cosmetics, revisited “traditional” materials from adobe or shingle construction materials to hemp, local food production and a social economy based on marketization of abandoned handicrafts of deprived communities are just some expressions of the same trend. Diverse and (more or less) unconnected, they all share a kind or another of “experimenting with something old” (Andrei Plesu, 1993).

The aim of this volume is to bring together at least parts of this fragmented universe of creative reshaping of traditional items by a kind of défense et illustration of what may be called the emerging field of creative traditions.
We encourage early submission in the form of abstracts and expressions of interest, by 12 December 2016.

We are expecting texts, in either English or French of 7.000 to 10.000 words by 31 March 2017. High quality images supporting the argument are a plus in the selection process. For the academic writing standards of our journal, please see the Style Sheet available in the For Authors section on our website: http://martor.muzeultaranuluiroman.ro

Please e-mail your submissions and any inquiries (e.g. editorial guidelines) to revistamartor@gmail.com.

Editorial board of the issue

Editor: Vintilă Mihăilescu
Managing editor: Bogdan Iancu
Associate editors: Corina Iosif, Anamaria Iuga, Simina Bădică
Assistant editor: Anca-Maria Pănoiu




înapoi la pagina principală
 
inchis