Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

„CU TENDA” pe urmele aromânilor cu Muzeul Național al Țăranului Român




Joi, 17 decembrie 2015, la Clubul Țăranului, a avut loc evenimentul de lansare a proiectului european „CU TENDA” – STORIES, IMAGES AND SOUNDS ON THE MOVE [Living memory of Southeastern Europe], co-finanțat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene, pe care Muzeul Național al Țăranului Român îl va derula în perioada 2015-2019, în parteneriat cu organizații din Republica Macedonia, Italia și Bulgaria.

„Cu Tenda” (călătorind „cu cortul”) aduce în prim-plan poveștile acelor comunități în mișcare, ce au traversat aproape invizibil istoria, având însă o mare contribuție în conturarea simbolică a hărții culturale a Balcanilor. Păstori nomazi, ciobani, bejenari fără adăpost, singuratici și rătăcitori, cum au fost numiți de-a lungul timpului, aromânii devin subiectul unui proiect cultural interdisciplinar, în care discursul antropologic se îmbină cu forme de expresie creativă – studii de teren, filme etnologice, concerte și înregistrări sonore, întâlniri interculturale și ateliere creative, cărți și alte publicații, piese de teatru, expoziții itinerante.

Drumul, muntele, caravana, oile, fălcarea, mătăniile, cârlibana, devenite locuri și obiecte iconice pentru cultura tradițională aromână, alături de alte elemente ale patrimoniului imaterial, vor constitui conținutul unei prime arhive digitale publice de acest fel din spațiul Sud-Est european, în încercarea de a (re)compune povestea socială și culturală a mai multor generații.

Prin activitățile care vor avea loc în cele patru țări partenere, se dorește o mai bună cunoaștere a acestor grupuri culturale, încurajarea manifestărilor creative ale propriei identități, dar și încurajarea comunicării și interacțiunii cu aceste grupuri minoritare. Astfel, etapei de cercetare, căreia îi sunt dedicați primii doi ani ai proiectului, i se adaugă ateliere și întâlniri interculturale, care vor fi anunțate periodic pe pagina de facebook a proiectului (Facebook/Cu Tenda).
La începutul anului 2016, Muzeul Național al Țăranului Român va organiza două ateliere, la care vor participa copii de origine aromână din România. Scopul acestora este să redescopere printr-un demers creativ valorile tradiționale, dar și pe cele actuale considerate relevante de copii, folosind metode artistice și plastice.

Coordonator proiect: Lila Passima
Asistent proiect: Georgiana Vlahbei
Coordonator comunicare: Valentina Bâcu
Asistent comunicare: Iuliana Bălan 

Proiect co-finanțat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene

Parteneri: Association Center for Intercultural Dialog – Kumanovo din Republica Macedonia, O.R.S. Osservatorio ricerca sociale. Centro Studi, Politiche e Ricerché Sociali, din Italia și Universitatea „Paisii Hilendarski” din Plovdiv, Bulgaria.




înapoi la pagina principală
 
inchis