Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc




Muzeul Național al Țăranului Român a demarat în luna aprilie, „Casa de-a casa”, o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire în cele mai diferite ipostaze: spațiu, timp, contexte speciale, memorie, senzorialitate, consemnări, crochiuri, puzzle-uri ori ficțiuni etnografice. O serie ruptă din cotidian. Ce ne leagă de casele noastre? Cum am ajuns acolo? De ce am plecat?

Actuali și foști specialiști ai muzeului, etnologi, sociologi, curatori, din trei generații diferite, vor scrie despre relații de vecinătate, chefuri, nostalgii, sărbătoare, colțuri nevăzute, reinventarea spațiilor... Prin istorisirile acestea, vizitatorii online sunt îndemnați să contribuie la colecția noastră cu propriile lor experiențe de locuire.

Pe pagina de Facebook Educație Muzeală MȚR și pe portalul cultural LiterNet, în fiecare zi a săptămânii, puteți descoperi istorisirile scrise de Călin Torsan, Cosmin Manolache, Lila Passima, Iris Șerban, Ioana Popescu, Șerban Anghelescu și Ciprian Voicilă, care vă propun să depășiți limitele distanțării sociale încercând propriile variante de auto-etnografiere:

[ lunea lui Călin ] [ casa din Bărăgan]
[ marțea lui Cosmin ] [ nomad ]
[ miercurea Lilei ] [ între case ]
[ joia lui Iris ] [ infraroșu ]
[ vinerea Ioanei ] [ din năuntru despre afară ]
[ sâmbăta lui Șerban ] [ etno-rătăciri ]
[ duminica lui Ciprian ] [ casa Domnului ]



Trimiteți-ne o poveste!
Fiecare dintre noi are povești ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trebuie doar să vă dați răgaz și să scotociți în memorie. Chiar și într-un detaliu puteți descoperi o lume. Trimiteți-ne, pe adresa c.dea.casa@gmail.com, o poveste și o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugați și câteva cuvinte despre dumneavoastră sau atașați un link către website-ul personal / pagina de Instagram sau Facebook.

Poveștile colectate vor putea apărea în volum, alături de autorii seriei, la Editura Martor a Muzeului Național al Țăranului Român.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis