To Virtual Tour
RIRI


Irina Nicolau, ethnologist and writer, co-organizer, together with Horia Bernea, of the Romanian Peasant Museum, coordinator of 6 volumes of oral memory, author of 8 books of alternative ethnology, creator of object-books, clothes and jewels; she loved kitsch objects, she loved her friends and she loved to play.

One day, it must have been nineteeneightysomething, I received a letter from Irina. She had managed to travel to Athens, to visit her aunt. I must also tell that she had first received an official negative answer from the Passport Department and she had been forced to request an audience at the Militia, hoping she would change their mind. She prepared thoroughly, she combed her hair back, tied it with a white ribbon and gathered it at the back of her neck, she wore a blue shirt with a white little collar, a straight dress, no make-up, she removed her famous rings and she took care that she looks stupid and poor. I don’t remember what she told the officer or whoever, but she finally obtained the passport. And thus I return to the letter I received from Athens! An elegant envelope, smelling of occidental glue, that I opened respectfully with the coupe-papier, only to find a piece of toilet paper inside, written upon with brown ink: THIS IS EXACTLY HOW I FEEL HERE. RIRI

Much later, in 2000, we made an album on Sibiel icons together with a younger friend. Thanks to Irina’s design, the book turned out to be a beautiful object. However, because of the bad binding, the colorful pages would fly away at the first skimming through the volume. Every time she gave the book as a present, Irina would write in the dedication: TO BE READ PREFERABLY CLOSED. RIRI

What is there to learn from these two stories? Well, first of all, that Irina Nicolau felt she was RIRI; secondly, that she had the gift of writing the essential, in simple words, short and very telling; thirdly, that she liked to work with her friends. And, in general, that she knew how to transform the unpleasant and the mistake in funny and memorable accidents.

Unfortunately, most of her books appeared in minuscule number of copies and where thus read mainly by her friends (Irina gave away as gifts everything she received as author’s rights and then bought some more so she could continue to make presents) and borrowed by her friends’ friends. The generous friendship, floating around her like mist led to a phenomenon manifest only after she left us: a sui generis community was formed of very different people who feel close to each other only by virtue of the feelings she had unveiled in them; some had just discovered her, other had known her for a long time and grew apart for whatever reasons; some, very young, were professionally formed by her, others adopted her (or were adopted?) as close relative.

Ioana Popescu

Focurile de Sfântul Dumitru | 24 octombrie 2019





24 octombrie 2019, între orele 14 și 24,
în curtea Muzeului Național al Țăranului Român

 

Focul poate fi un semnal - focul nu este numai ardere, ci implică și flacăra.
Focurile Sfântului Dumitru pot însemna, prin forța lor, îndepărtarea răului și dezvăluirea trăiniciei.
Folosit de străjeri pentru paza granițelor sau ca probă de rezistență, când cei care se încumetă calcă peste cărbunii încinși.
Focul coace aluatul, arde lutul și-i dă acestuia trăinicie devenind cărămidă spre a clădi sau vas pentru apă și hrană.
Focul este precum cuvântul ce exprimă gândul.


În noaptea premergătoare Sfântului Dumitru, vom folosi focul spre a defini gândurile elevilor, materializate în lucrări. Arderea va avea loc în cuptorul special construit aflat în curtea Muzeului Național al Țăranului Român.

În parteneriatul cu Muzeul Național al Țăranului Român, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” vă așteaptă la evenimentul „Focurile de Sfântul Dumitru”. Scopul proiectului presupune o împletire de acțiuni cu efect în educarea elevilor și implicare civică comunitară, artistică și de patrimoniu, astfel: dezvoltarea noțiunii de documentare și cercetare, cu finalitatea lucrărilor; însușirea și cunoașterea de către elevi a tradițiilor și meșteșugurilor specifice tehnicei modelajului în lut, spre a deveni obiect de artă; îmbunătățirea relațiilor școală-comunitate, elev-profesor; cultivarea și valorificarea potențialului creativ al elevilor și atragerea acestora în implicare în activități extrașcolare; promovarea instituțiilor locale alături de școală, prin intermediul activităților propuse; promovarea actului cultural spre educare și cunoaștera etapelor specifice realizării obiectelor din lut.


Cu acest prilej, elevii, profesorii, părinții și invitații vor păzi arderea lutului cu cântări, gustări și ceaiuri, așa cum obișnuiau și cei din trecut, cu acest prilej. Se vor depăna povești și experiențe de viață și meșteșug. Îi dorim aproape și pe cercetătorii din Muzeu.


Să nu uităm că, împreună, Muzeul Național al Țăranului Român, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, comunitatea, și, nu în ultimul rând, părinții elevilor, putem să ne facem utili pe tot parcursul lunii octombrie, pentru ca noaptea de 24 octombrie să fie o reușită.

 



 


back to main page
 
closed