To Virtual Tour
RIRI


Irina Nicolau, ethnologist and writer, co-organizer, together with Horia Bernea, of the Romanian Peasant Museum, coordinator of 6 volumes of oral memory, author of 8 books of alternative ethnology, creator of object-books, clothes and jewels; she loved kitsch objects, she loved her friends and she loved to play.

One day, it must have been nineteeneightysomething, I received a letter from Irina. She had managed to travel to Athens, to visit her aunt. I must also tell that she had first received an official negative answer from the Passport Department and she had been forced to request an audience at the Militia, hoping she would change their mind. She prepared thoroughly, she combed her hair back, tied it with a white ribbon and gathered it at the back of her neck, she wore a blue shirt with a white little collar, a straight dress, no make-up, she removed her famous rings and she took care that she looks stupid and poor. I don’t remember what she told the officer or whoever, but she finally obtained the passport. And thus I return to the letter I received from Athens! An elegant envelope, smelling of occidental glue, that I opened respectfully with the coupe-papier, only to find a piece of toilet paper inside, written upon with brown ink: THIS IS EXACTLY HOW I FEEL HERE. RIRI

Much later, in 2000, we made an album on Sibiel icons together with a younger friend. Thanks to Irina’s design, the book turned out to be a beautiful object. However, because of the bad binding, the colorful pages would fly away at the first skimming through the volume. Every time she gave the book as a present, Irina would write in the dedication: TO BE READ PREFERABLY CLOSED. RIRI

What is there to learn from these two stories? Well, first of all, that Irina Nicolau felt she was RIRI; secondly, that she had the gift of writing the essential, in simple words, short and very telling; thirdly, that she liked to work with her friends. And, in general, that she knew how to transform the unpleasant and the mistake in funny and memorable accidents.

Unfortunately, most of her books appeared in minuscule number of copies and where thus read mainly by her friends (Irina gave away as gifts everything she received as author’s rights and then bought some more so she could continue to make presents) and borrowed by her friends’ friends. The generous friendship, floating around her like mist led to a phenomenon manifest only after she left us: a sui generis community was formed of very different people who feel close to each other only by virtue of the feelings she had unveiled in them; some had just discovered her, other had known her for a long time and grew apart for whatever reasons; some, very young, were professionally formed by her, others adopted her (or were adopted?) as close relative.

Ioana Popescu

17 octombrie - Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial




Ziua de 17 octombrie este proclamată Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial


Cu exact 16 ani în urmă, la 17 octombrie 2003, după laborioase și îndelungi negocieri, Conferința Generală a UNESCO, reunită la Paris, a deschis spre semnare Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

Convenția este instrumentul legal prin care Statele Părți își asumă obligația de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum și tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenție, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, țara noastră fiind al 30-lea stat care a devenit Parte la Convenție, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.

România a construit un sistem întreg de protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial, prin acte normative, instituții și organisme specializate, susținute de autorități administrative și academice. Se lucrează la Repertoriul patrimoniului cultural imaterial din România și la Inventarul național al acestui patrimoniu, se iau măsuri concrete pentru salvgardarea acestuia, se promovează valorile naționale ale patrimoniului imaterial, în pofida climatului economic nefavorabil din ultimii ani.

Nu mai puțin de 38 de persoane din România au primit onorantul titlu de Tezaur Uman Viu.

Totodată, mai multe elemente din România sunt înscrise de UNESCO în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității:

2005/2008 - Ritualul Călușului/ Căluș Ritual
2009 - Doina
2012 - Ceramica tradițională de Horezu
2013 - Colindatul de ceată bărbătească
2015 - Jocul fecioresc din România
2016 - Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România și Republica Moldova
2017 - Mărțișorul - Practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie


În acest an, Muzeul Național al Țăranului Român a lansat prima platformă digitală participativă dedicată unei arhive muzeale din România. Rețelele Privirii este un experiment curatorial inovator ce explorează noile media și aduce Arhiva de imagine a Muzeului Național al Țăranului Român mai aproape de oameni. Arhiva Etnologică a Muzeului Țăranului reunește peste 80.000 de obiecte originale, organizate în fonduri de imagine (Clișotecă, Diatecă, Fototecă, Videotecă, Grafotecă), Audiotecă, dosare de cercetare etnografică, texte mixte și „scrieri neconvenționale” ce datează din a doua parte a sec. al XIX-lea până în prezent. Ele documentează deopotrivă viața rurală și viața urbană. Arhiva reprezintă un traseu socio-cultural prin istoria fotografiei autohtone, dar și o radiografie a proiectelor de cercetare și de acțiune culturală implementate de Muzeu în ultimele două decenii.

Acesta este doar unul - dar, probabil, cel mai cunoscut - dintre proiectele prin care Muzeul Național al Țăranului Român protejează și pune în valoare patrimoniul cultural imaterial al României.

 




Back to main page
 
closed