Catre Tur Virtual
HORIA BERNEA

Unul dintre cei mai mari pictori români contemporani, ale cărui expoziţii în ţară şi în străinătate au rămas ca repere permanent actuale în domeniu. Din 1990 până la moartea sa în 2000 a fost director al Muzeului Ţăranului Român. A fondat un stil aparte în etnomuzeografia europeană, pe care îi plăcea să îl numească muzeologie născândă, pâlpâitoare.

De la el am învăţat că nu trebuie să te grăbeşti sau să te încăpăţânezi atunci când vrei să pui în operă un proiect. Mai întâi te gândeşti bine, să vezi dacă ideea iniţială e corectă. Nimeni nu ştia mai bine ca el să vadă. Apoi te sfătuieşti cu alţii, de preferinţă cu cei despre care ştii că au păreri diferite de ale tale. Apoi încerci să ţii cont de toate remarcile, argumentând dacă le respingi, sau înglobându-le în proiect, dacă crezi că îl pot îmbogăţi. Apoi aştepţi, adică gestezi, pregătind iluminarea. Pentru Horia Bernea, iluminarea însemna convingerea că ideea era convergentă cu credinţa - asumat şi liber creştină. Abia atunci, proiectul putea începe aventura punerii în operă. Şi abia atunci se petrecea minunea coagulării echipei. Încă nu am cunoscut pe altcineva atât de capabil să construiască mici familii punctuale cu oameni care nu sunt decât oameni, şi să le transforme slăbiciunile în creativitate, complexele - în stil personal, frustrările - într-un nou entuziasm şi veleităţile - în dorinţă de afirmare colectivă.

Nu se temea să şocheze, să irite, să incite. Ne-a contaminat de îndrăzneală, adresându-ne întrebări dificile - ce vezi aici? ce crezi despre asta? ce înţelegi? de ce nu-ţi place? – sau invitându-ne să-l contrazicem. Nu a fost şi nu e uşor. Dar nimic din ce facem la muzeu sub aripa lui nu e uşor.

Ioana Popescu

Ethnophonie CD 25




Ethnophonie CD 25
Instrumente neobișnuite din Transilvania
Unusual Instruments from Transylvania


Discul se consacră muzicilor ţărăneşti din câteva regiuni limitrofe ale Transilvaniei: Bihor (la apus), Oaș (la miazănoapte) și Valea Bicazului (la răsărit). Aceste muzici frapează prin culorile lor sonore distincte, obţinute cu ajutorul unor instrumente neobişnuite sau preparate într-un mod unic. La începutul secolului XX muzicienii din Bihor au inventat vioara cu goarnă (higheghea cu tolcer), instrument cu un timbru nazal mai penetrant decât vioara obișnuită. În Oaș, violoniștii (ceterașii) se străduiesc de bune decenii să-și prepare instrumentul astfel încât aceasta să sune cât mai înalt și sfredelitor. În fine, muzicienii de pe Valea Bicazului își acompaniază melodiile de petrecere cu un instrument masiv de coarde și percuție totodată: doba. Discul oferă ascultătorului o muzică românească variată și spectaculoasă, pe care altfel are prea puține șanse să o audă.

Durata totală: 66:21
Broșura: 28 de pagini, cu text de prezentare în română și engleză
Apărut: 2014; înregistrări realizate în anii 1995–2013





înapoi la pagina principală
 
inchis