Catre Tur Virtual
HORIA BERNEA

Unul dintre cei mai mari pictori români contemporani, ale cărui expoziţii în ţară şi în străinătate au rămas ca repere permanent actuale în domeniu. Din 1990 până la moartea sa în 2000 a fost director al Muzeului Ţăranului Român. A fondat un stil aparte în etnomuzeografia europeană, pe care îi plăcea să îl numească muzeologie născândă, pâlpâitoare.

De la el am învăţat că nu trebuie să te grăbeşti sau să te încăpăţânezi atunci când vrei să pui în operă un proiect. Mai întâi te gândeşti bine, să vezi dacă ideea iniţială e corectă. Nimeni nu ştia mai bine ca el să vadă. Apoi te sfătuieşti cu alţii, de preferinţă cu cei despre care ştii că au păreri diferite de ale tale. Apoi încerci să ţii cont de toate remarcile, argumentând dacă le respingi, sau înglobându-le în proiect, dacă crezi că îl pot îmbogăţi. Apoi aştepţi, adică gestezi, pregătind iluminarea. Pentru Horia Bernea, iluminarea însemna convingerea că ideea era convergentă cu credinţa - asumat şi liber creştină. Abia atunci, proiectul putea începe aventura punerii în operă. Şi abia atunci se petrecea minunea coagulării echipei. Încă nu am cunoscut pe altcineva atât de capabil să construiască mici familii punctuale cu oameni care nu sunt decât oameni, şi să le transforme slăbiciunile în creativitate, complexele - în stil personal, frustrările - într-un nou entuziasm şi veleităţile - în dorinţă de afirmare colectivă.

Nu se temea să şocheze, să irite, să incite. Ne-a contaminat de îndrăzneală, adresându-ne întrebări dificile - ce vezi aici? ce crezi despre asta? ce înţelegi? de ce nu-ţi place? – sau invitându-ne să-l contrazicem. Nu a fost şi nu e uşor. Dar nimic din ce facem la muzeu sub aripa lui nu e uşor.

Ioana Popescu

Enigma culturilor cargo. Șoc cultural și opacitate cognitivă




Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 25 octombrie 2018, de la ora 18.30, la Clubul Țăranului, la o nouă întâlnire din seria Conferințelor de la Șosea. Radu Umbreș, antropolog în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, va vorbi despre Enigma culturilor cargo. Șoc cultural și opacitate cognitivă.

De la începutul secolului 20, sute de societăți melaneziene neolitice s-au lansat într-o imitație a culturii vestice. Totusi, practicile lor au fost aparent iraționale. Pentru a primi misteriosul „cargo”, băștinașii au înjghebat avioane de lemn și aeroporturi, au început să își strângă mâinile și să țină flori în glastre, precum europenii, sau să organizeze parade militare, toate folosind tehnologia neolitică. În aceste condiții, cum s-a răspândit oare creștinismul ca ritual și credințe asociate cu culturile „cargo” în Melanezia?

Radu Umbreș îmbină perspective din antropologia cognitivă și cea social-culturală, pentru a răspunde la această întrebare.

Prezentarea propune o explicație bazată pe intersecția dintre mecanisme psihologice evoluate pentru imitația culturală și structuri de putere și cunoaștere specifice contactului cultural între puterile coloniale și colonizați.

Intrarea este liberă.

 




 


  


înapoi la pagina principală
 
inchis