Catre Tur Virtual
HORIA BERNEA

Unul dintre cei mai mari pictori români contemporani, ale cărui expoziţii în ţară şi în străinătate au rămas ca repere permanent actuale în domeniu. Din 1990 până la moartea sa în 2000 a fost director al Muzeului Ţăranului Român. A fondat un stil aparte în etnomuzeografia europeană, pe care îi plăcea să îl numească muzeologie născândă, pâlpâitoare.

De la el am învăţat că nu trebuie să te grăbeşti sau să te încăpăţânezi atunci când vrei să pui în operă un proiect. Mai întâi te gândeşti bine, să vezi dacă ideea iniţială e corectă. Nimeni nu ştia mai bine ca el să vadă. Apoi te sfătuieşti cu alţii, de preferinţă cu cei despre care ştii că au păreri diferite de ale tale. Apoi încerci să ţii cont de toate remarcile, argumentând dacă le respingi, sau înglobându-le în proiect, dacă crezi că îl pot îmbogăţi. Apoi aştepţi, adică gestezi, pregătind iluminarea. Pentru Horia Bernea, iluminarea însemna convingerea că ideea era convergentă cu credinţa - asumat şi liber creştină. Abia atunci, proiectul putea începe aventura punerii în operă. Şi abia atunci se petrecea minunea coagulării echipei. Încă nu am cunoscut pe altcineva atât de capabil să construiască mici familii punctuale cu oameni care nu sunt decât oameni, şi să le transforme slăbiciunile în creativitate, complexele - în stil personal, frustrările - într-un nou entuziasm şi veleităţile - în dorinţă de afirmare colectivă.

Nu se temea să şocheze, să irite, să incite. Ne-a contaminat de îndrăzneală, adresându-ne întrebări dificile - ce vezi aici? ce crezi despre asta? ce înţelegi? de ce nu-ţi place? – sau invitându-ne să-l contrazicem. Nu a fost şi nu e uşor. Dar nimic din ce facem la muzeu sub aripa lui nu e uşor.

Ioana Popescu

#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc




Muzeul Național al Țăranului Român a demarat în luna aprilie, „Casa de-a casa”, o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire în cele mai diferite ipostaze: spațiu, timp, contexte speciale, memorie, senzorialitate, consemnări, crochiuri, puzzle-uri ori ficțiuni etnografice. O serie ruptă din cotidian. Ce ne leagă de casele noastre? Cum am ajuns acolo? De ce am plecat?

Actuali și foști specialiști ai muzeului, etnologi, sociologi, curatori, din trei generații diferite, vor scrie despre relații de vecinătate, chefuri, nostalgii, sărbătoare, colțuri nevăzute, reinventarea spațiilor... Prin istorisirile acestea, vizitatorii online sunt îndemnați să contribuie la colecția noastră cu propriile lor experiențe de locuire.

Pe pagina de Facebook Educație Muzeală MȚR și pe portalul cultural LiterNet, în fiecare zi a săptămânii, puteți descoperi istorisirile scrise de Călin Torsan, Cosmin Manolache, Lila Passima, Iris Șerban, Ioana Popescu, Șerban Anghelescu și Ciprian Voicilă, care vă propun să depășiți limitele distanțării sociale încercând propriile variante de auto-etnografiere:

[ lunea lui Călin ] [ casa din Bărăgan]
[ marțea lui Cosmin ] [ nomad ]
[ miercurea Lilei ] [ între case ]
[ joia lui Iris ] [ infraroșu ]
[ vinerea Ioanei ] [ din năuntru despre afară ]
[ sâmbăta lui Șerban ] [ etno-rătăciri ]
[ duminica lui Ciprian ] [ casa Domnului ]



Trimiteți-ne o poveste!
Fiecare dintre noi are povești ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trebuie doar să vă dați răgaz și să scotociți în memorie. Chiar și într-un detaliu puteți descoperi o lume. Trimiteți-ne, pe adresa c.dea.casa@gmail.com, o poveste și o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugați și câteva cuvinte despre dumneavoastră sau atașați un link către website-ul personal / pagina de Instagram sau Facebook.

Poveștile colectate vor putea apărea în volum, alături de autorii seriei, la Editura Martor a Muzeului Național al Țăranului Român.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis