To Virtual Tour
Reestablished on February 5th 1990, the Romanian Peasant Museum is the continuator of a long museological tradition. In 1906 the first autonomous museum for peasant art was established. Lucky circumstances brought the art historian Alexandru Tzigara-Samurcaş as its first director. He renamed the institution the Ethnography and National Art Museum and from 1912 on, the National Art Museum. During the 40 years of Tzigara Samurcaş’ leadership the museum was in the avant-garde of European museology.

The so-called “liberation” of 1944 led to the “liberation” of the museum from its own home and its replacement with the Lenin-Stalin Museum.The National Art Museum moved, as a tenant, in Ştirbei Palace on Calea Victoriei, for 25 years and under a new name: the Popular Art Museum of the Romanian Popular/Socialist Republic. During this period, the museographers were forced to “forget” exhibiting some valuable collection pieces, especially the religious ones. However, they succeeded in increasing the heritage of the museum with three times as much objects of peasant art.

In 1978, the Popular Art Museum and the Village Museum are united in one institution. The unification mainly meant that most of collections of the Popular Art museum remained hidden in a long and unhealthy sleep until 1990 when the museum was reestablished and brought back to its home on Kiseleff no.3.

17 octombrie - Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial




Ziua de 17 octombrie este proclamată Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial


Cu exact 16 ani în urmă, la 17 octombrie 2003, după laborioase și îndelungi negocieri, Conferința Generală a UNESCO, reunită la Paris, a deschis spre semnare Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

Convenția este instrumentul legal prin care Statele Părți își asumă obligația de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum și tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenție, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, țara noastră fiind al 30-lea stat care a devenit Parte la Convenție, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.

România a construit un sistem întreg de protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial, prin acte normative, instituții și organisme specializate, susținute de autorități administrative și academice. Se lucrează la Repertoriul patrimoniului cultural imaterial din România și la Inventarul național al acestui patrimoniu, se iau măsuri concrete pentru salvgardarea acestuia, se promovează valorile naționale ale patrimoniului imaterial, în pofida climatului economic nefavorabil din ultimii ani.

Nu mai puțin de 38 de persoane din România au primit onorantul titlu de Tezaur Uman Viu.

Totodată, mai multe elemente din România sunt înscrise de UNESCO în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității:

2005/2008 - Ritualul Călușului/ Căluș Ritual
2009 - Doina
2012 - Ceramica tradițională de Horezu
2013 - Colindatul de ceată bărbătească
2015 - Jocul fecioresc din România
2016 - Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România și Republica Moldova
2017 - Mărțișorul - Practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie


În acest an, Muzeul Național al Țăranului Român a lansat prima platformă digitală participativă dedicată unei arhive muzeale din România. Rețelele Privirii este un experiment curatorial inovator ce explorează noile media și aduce Arhiva de imagine a Muzeului Național al Țăranului Român mai aproape de oameni. Arhiva Etnologică a Muzeului Țăranului reunește peste 80.000 de obiecte originale, organizate în fonduri de imagine (Clișotecă, Diatecă, Fototecă, Videotecă, Grafotecă), Audiotecă, dosare de cercetare etnografică, texte mixte și „scrieri neconvenționale” ce datează din a doua parte a sec. al XIX-lea până în prezent. Ele documentează deopotrivă viața rurală și viața urbană. Arhiva reprezintă un traseu socio-cultural prin istoria fotografiei autohtone, dar și o radiografie a proiectelor de cercetare și de acțiune culturală implementate de Muzeu în ultimele două decenii.

Acesta este doar unul - dar, probabil, cel mai cunoscut - dintre proiectele prin care Muzeul Național al Țăranului Român protejează și pune în valoare patrimoniul cultural imaterial al României.

 




Back to main page
 
closed