Catre Tur Virtual
Am fost pus şi poate că mi-a dat Dumnezeu acest dar, să fac un muzeu despre ceva vechi. A face un muzeu în sensul de a-l intui, a-l imagina, a-i da duh.



Am pus în centrul muzeului nostru „icoana” ţăranului şi în titlul său cuvîntul ţăran. Sunt dominat de credinţa puternică în valorile artei ţărăneşti, în valabilitatea ei şi de respectul pentru aceşti oameni care n-au ştiut să se apere.


Când ai de conceput un muzeu care a mai existat, într-o clădire care există şi cu un patrimoniu în cea mai mare parte strâns de înaintaşi... Vezi îndelung obiecte, şi obiecte, şi cărţi, şi cărţi şi te gândeşti la un muzeu ce ţi-ar place să-l vezi, compus din aceste lucruri, apoi te gândeşti la clădire, la locul ei în Bucureşti, la sălile ei... Începi să-ţi propui teme posibile, teme ce-ar putea trăi într-un astfel de spaţiu "cântate" de obiectele ascunse în depozit. Obiectele au o multitudine de legături posibile, trebuie să elimini mult, să ajungi la două-trei ipostaze viabile ce le înlănţuie pe toate; apoi revezi patrimoniul, revezi fotografii, asculţi muzică şi începi să elimini gândindu-te la o temă.

Te gândeşti mereu la tot ce-a fost distrus în această ţară, la ce are nevoie, la ce poţi face, la ce răspunde unei nevoi esenţiale a omului de azi (cu sau fără voia şi ştiinţa lui). Revezi obiecte şi se configurează o temă vastă, dar lipsită de echivoc: Crucea. Am considerat că e bine să inaugurăm sălile de muzeu, în noul muzeu, muzeu "al ţăranului", cu o expunere senină, amplă ca mesaj şi echilibrată ca stil. După decenii de enorme distrugeri cauzate ţărănimii de comunism, ar fi părut necesară o expunere "politică" şi dură, un bilanţ al ororilor petrecute cu satul românesc. Nu am luat-o pe acest drum, justificat, dar plin de verdicte, un drum presărat de tensiuni şi adversităţi. Nu era nici foarte creştinesc răspunsul în chip de răzbunare al noului muzeu! Am fi început noua viaţă printr-un semn trist şi sub lumina neagră a răzbunării. Crucea era tema cea mai potrivită, mai plină de viaţă ce o puteam găsi. De ce să demonstrăm omniprezenţa crucii? Pentru ca oamenii să tragă concluzia că nu pot trăi fără cruce...


Noi facem aici un gest public, simţim nevoia să afirmăm CRUCEA într-un moment cum este cel prezent. A opta pentru această temă este, cum ziceam, o mărturisire. Înseamnă să reafirmi omniprezenţa crucii, importanţa şi puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată şi îndrăcită de multe ori. Este un act militant. În cazul nostru este un act militant.


Cum se transformă un act de mărturisire într-o muzeografie mărturisitoare? Creând o muzeografie care se adresează în primul rând inimii. Se adresează mult mai tare unui afect inteligent, să zicem, decât raţiunii uscate.

O muzeografie organică urmăreşte rânduiala, nu ordinea.

Ceea ce am făcut şi vrem să continuăm a face în Muzeul Ţăranului nu are nimic de-a face cu jocul gratuit, cu anumite fenomene "de graniţă" din lumea contemporană cum ar fi "instalaţiile", montajele etc., chiar dacă există elemente exterioare comune. Ceea ce le diferenţiază categoric este elementul dat, patrimoniul, care e tiranic în acţiunea sa, dar pe care cu dragoste şi cunoaştere îl "îmblânzim", dând senzaţia unei mişcări uşoare şi graţioase, cu toată tensiunea ce apare pe parcursul discursului.


Un muzeu în stare permanent născândă cu o dispoziţie care să permită un perpetuu început.

Caracter experimental. Nu experiment în sens de joacă, ci dorinţă de aprofundare lipsită de suficienţa ştiutului. O privire proaspătă asupra fenomenului. Povara tradiţiei, nu povara poncifelor.


Se poate face o paralelă între modul cum e conceput experimentul ştiinţific în ştiinţa modernă şi muzeu. Aceeaşi izolare într-un mediu neutru, aceeaşi falsificare impusă de disciplina experimentului...


Spuneam şi altădată că mi-e teamă de un plan riguros, cum îmi este teamă de planuri când pictez. O formalizare prea precisă sărăceşte. Un plan riguros, în muzeografia pe care o caut, este inutil.



Da, eu, care citesc etichetele dintr-un muzeu pe care nu l-am mai văzut, aici voi folosi puţine etichete. Obiectele vor fi legate între ele prin relaţii pe care etichetele le-ar tulbura.

Pentru o asemenea muzeografie, esenţiale par să fie conceptele de articulaţie "tare" şi articulaţie "slabă". Un război de ţesut, de pildă, e un obiect puternic, impresionant prin materialitatea lui şi prin coerenţa formală, prin exprimarea limpede a funcţiei lui. El poate fi clasat, de aceea, în zona articulaţiilor "tari", a evidenţelor general percepute şi va fi utilizat atunci când avem nevoie să articulăm un complex de subansambluri: diverse unelte auxiliare legate de ţesut, ţesături de orice fel. El poate articula două spaţii aparent lipsite de legătură cauzală sau utilitară.

Articulaţia "slabă" poate fi, de pildă, o componentă a războiului de ţesut, precum spata. Un asemenea obiect devine activ când vrem să evocăm registre mai subtile. Ea va putea fi utilizată atunci când organizăm un spaţiu în jurul ideii de construcţie sau de ierarhie. Articulaţia slabă leagă mai bine două sau mai multe unităţi prin chiar discreţia şi slăbiciunea ei.


Sistemul de relaţii care se creează între obiecte este mai aproape de zona muzicală decât am bănuit. Expunerea trebuie să cânte. Obiectele trebuie să interacţioneze armonic.

Este nevoie de urechi bune pentru a auzi ce "vorbeşte" obiectul. Pentru a înţelege limbajul obiectului trebuie să fi avut o lungă experienţă în domeniul vizualului, dar şi al istoriei şi spiritualităţii omului care s-a aflat în relaţie cu obiectul pe care vrei să-l evoci. Dacă ai un astfel de auz şi dacă ai curajul să-ţi asculţi urechea, atunci obiectele sunt cele care dictează soluţiile de expunere. Dar trebuie să înveţi să faci ascultare.

Un subansamblu poate fi mai important decât întregul şi un gest mai important decât o demonstraţie.

Modul de prezentare înseamnă o atitudine faţă de obiect. Contează, în fond, ce îi ceri obiectului.

În muzeu, după obiect mi se pare important gestul. Dacă rulez un ştergar pe un sul de carton şi îl prezint într-o cutie este una, şi dacă îl prind pe perete, în aşa fel încât să pară bătut în cuie, este alta. Şi eu cred că trebuie să existe un gest cheie care să le însumeze pe toate, gestul prin care dăm valoare obiectelor, prin care le declarăm patrimoniu.

Excluderea evidentului, a explicitului, a excesivului; negarea apropierii obişnuite, a locurilor comune.


Tatonare fără formulări precise. Puse în formulă, lucrurile îşi pierd energia latentă. Un exces de formalizare în cadrul discursului muzeal poate duce până la distrugerea obiectului.

Simplitate, şi nu orgoliul aspiraţiei spre perfecţiune. Mult firesc şi supunere faţă de obiect.

Ce înseamnă cu adevărat major şi minor?


Muzeologia operează cu reguli bazate pe constantele percepţiei şi pe mode. Ea ar putea deveni un mod de înţelegere generală. Atunci muzeificarea ar înceta să mai fie o metodă, un mecanism anihilant, o reţetă.


Muzeologia apofatică, negativă, este, în acelaşi timp, "muzeologie concretă" în sensul în care discursul trebuie să acţioneze "slab", subtil, fragil, în favoarea lucrurilor, care sunt "simboluri emotive" şi riscă, prin procesul muzeificării, să se usuce... Pentru a transmite toată încărcătura sa, un "simbol emotiv", cum sunt lucrurile făcute de omul tradiţional, e nevoie ca el să fie lăsat destul de liber, puţin incorporat unui discurs abstract. Omul nededublat nu "producea", ci năştea obiecte, deci tot ce făcea ar putea fi un simbol emotiv pentru noi.


Nu este iraţional deloc ce fac. Se înscrie într-o poetică a muzeografiei, eventual. Există o poetică a arhitecturii; pentru ce n-ar exista o poetică a muzeografiei?



(fragmente din "Câteva gânduri despre cantitati, mentalitate si încrucisare", Horia Bernea, Mapa CRUCEA, Muzeul Taranului Român, 1993)


The Ritual Year Working Group // CALL FOR PAPERS




CITY RITUALS
13th CONFERENCE OF THE RITUAL YEAR WORKING GROUP





THEME
Since 1950, the world’s urban population has continued to grow as a proportion of the total population, increasing more than 500% in 65 years. In 2017, the proportion of urban populations grew to 54% and the United Nations’ World Urbanization Prospects projects that the percentage of population residing within urban areas will surpass 65% by the year 2050. The nations of Europe are among the countries with the highest rates of urbanization. Thirty-six European states have urbanization rates greater than the world’s average rate of 54%. Urban areas have been “melting pots” of cultures, traditions and rituals for millennia. Cities attract people not only from rural areas, but also from other parts of the world, as cities tend to be centres of exchange, trade and industry. Rapid changes in communications, ease of transportation, increased migration and the centralization of populations into cities in the past century have magnified the melting pot effect. Social scientists today no longer are confronted with the challenge of identifying patterns within homogenous societies, rather they are faced with the multiple tasks of mapping and understanding interactions within increasingly blended, heterogeneous urban societies. As populations migrate from rural to urban areas and from nation to nation, they bring with them traditional rituals and often, due to the change in the social and environmental landscape, adapt these rituals to their new home. Thus, City Rituals contain both traditional and newly formed aspects. This conference seeks to examine the old and the new, the unchanging and the changing nature of rituals, their content and their role in the urban societies of Europe and beyond.
For the 2018 conference of The Ritual Year Working Group, we ask ethnologists, anthropologists, sociologists and scholars in related fields to reflect on the following questions and topics in relation with the ritual year:
• The ritual year in the city (life cycle customs, calendric customs, other customs);
• Differences and similarities between the ritual year of multicultural urban and traditional rural societies;
• Religious versus non-religious rituals in the city;
• Urban holidays, celebrations and ceremonies;
• Urban feasts, festivals, events, carnivals;
• Cityscape before-during-after the celebration;
• Advertising city celebrations (media channels, actors, implications);
• Actors of city celebrations (organizers, performers, spectators, inhabitants);
• City celebrations and their multiple implications (political, social, economic, religious);
• The use of rituals in city planning and place marketing;
• The use of public urban space in the performance of rituals;
• Any other subject connected to the ritual year.


www.siefhome.org/wg/ry/events/bucharest.shtml




PAPER SUBMISSION
Please submit the title of your paper, an abstract of no more than 250 words, together with your name, academic affiliation, postal address and e-mail to ritualyear@siefhome.org.
A confirmation message will be sent to you upon arrival, if you do not receive a confirmation within 24 hours of your submission, please resubmit.
The papers must be written and presented in English or French.
The conference papers will be published in a volume (as part of The Ritual Year Working Group’s yearbook series).

CONFERENCE VENUE
Romanian Academy (Casa Academiei - The House of the Academy)
Calea 13 Septembrie nr.13
050711 Bucharest
ROMANIA
44°25'20.6"N 26°05'13.6"E

CONFERENCE COMMITTEE ORGANIZERS
In the series of events organized by the Romanian Academy (Bucharest, Romania) on the occasion of the Centenary of the Great Union and the end of The First World War, the Institute of Sociology will host the 2018 Ritual Year Working Group’s conference.
Institute of Ethnography and Folklore (Romanian Academy), Institute of South-East European Studies (Romanian Academy) and the National Museum of the Romanian Peasant are co-partners in the organization of this event.
Scientific Committee: Irina Sedakova, Laurent Sébastien Fournier, Irina Stahl, Tatiana Minniyakhmetova, Mare Kõiva, Jurij Fikfak, Tobias Boos, Aigars Lielbārdis (The Ritual Year Working Group, SIEF).
Local Committee: the local conference coordinator, Irina Stahl (Institute of Sociology), will be assisted by team members from the co-partner organizations.

CONFERENCE FEE
Basic conference fee 75 euros (including conference materials, coffee breaks, half-day city tour and publication).
Full conference fee 95 euros (including festive dinner, conference materials, coffee breaks, half-day city tour and publication).
An optional full day excursion, outside of Bucharest, is scheduled for Saturday, 10 November 2018 (price and further details will be communicated at a later date).

The organizers will not be able to offer any financial support to the participants. Participants are entirely responsible for any travelling and accommodation expenses.

DEADLINES
Submission of papers by 30 April 2018.
Notification of acceptance or rejection by 15 May 2018.
Registration deadline will be communicated at a later date.

CONFERENCE PROGRAMME
The conference is scheduled to take place during 7, 8 and 9 of November 2018.
On the 9th of November, the conference programme will include a half-day city tour and the visiting of the Radu Vodă Monastery, where the participants will assist at the celebration of Saint Nektarios (a Greek saint canonized in 1961, and introduced to the local, Romanian community in early 2000s).
A full day excursion outside of Bucharest is scheduled for Saturday, 10 November 2018.
If you can stay one extra day, we promise we will make it worthwhile.

ACCOMODATION
The closest hotels to the conference venue are the following:
• 50-60 euros/night
Hotel Hanu Berarilor 3* (1.1 km to the conference venue, 15 min walk)
http://hotelhanuberarilor.ro/
Hotel Ibis Bucharest Palatul Parlamentului City Centre 3* (1.2 km to the conference venue, 15 min walk)
http://www.ibishotels.ro/hotel-ibis-bucuresti-palatul-parlamentului
Volo Hotel 3* (1.5 km to the conference venue, 20 min walk)
http://hotelvolo.ro/
• 60-80 euros/night
Hotel Venezia 4* (1.7 km to the conference venue, 22 min walk)
http://www.hotelvenezia.ro/
Hotel Parliament 4* (1.1 km to the conference venue, 14 min walk)
http://parliamenthotel.ro/
• 150 euros/night
JW Marriott Bucharest Grand Hotel 5* (750 m to the conference venue, 9 min walk)
http://www.marriott.com/hotels/hotel-rooms/buhro-jw-marriott-bucharest-grand-hotel/

Rental apartments are also available in the area and can be booked via www.booking.com and www.tripadvisor.com.

Booking several months in advance is strongly advised due to ongoing Great Union centenary celebrations.

TRANSPORTATION
Licensed cabs can be ordered upon arrival at the Henri Coandă Airport in Bucharest. The cost of a fare to the city centre is about 10 euros. More information will follow, after acceptance of papers.

  




înapoi la pagina principală
 
inchis