Catre Tur Virtual
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

SCRISOARE DESCHISĂ




adresată Domnului Prim-Ministru Sorin Mihai GRINDEANU și, spre știință,
Domnului Ioan VULPESCU, ministrul Culturii și Identității Naționale


 Cu ocazia reunirii, într-o conferință națională a specialiștilor din muzee, reprezentanți ai organismului de specialitate al Ministerului Culturii și Identității Naționale (Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor), ai principalelor asociații profesionale din domeniu (Rețeaua Națională a Muzeelor din România și Comitetul Național Român al Consiliului Internațional al Muzeelor), precum și manageri ai 29 de muzee de importanță națională, regională și județeană, aflate atât în subordinea Ministerului, cât și ai autorităților locale, dorim să vă atragem atenția asupra câtorva probleme pe care le considerăm a fi de maximă importanță, pentru domeniul nostru:

1. Ca cetățeni români și oameni de cultură, suntem profund preocupați de pregătirea Centenarului Marii Uniri. Cu toate că, în opinia noastră, aceste pregătiri ar fi trebuit să fie demarate, în mod real, încă din anii 2012 – 2014, constatăm că, nici până acum, Departamentul aflat în subordinea Dvs. nu a început procedurile pentru lansarea proiectelor culturale de care România are nevoie, pentru a cinsti, așa cum se cuvine, marele eveniment. Este vorba despre proiecte a căror finanțare ar fi trebuit să înceapă chiar înainte de învestirea Guvernului pe care, cu onoare, în conduceți. Din păcate, nici până acum, nu sunt lansate liniile de finanțare, fapt care va pune muzeele țării în imposibilitate de a sărbători Centenarul așa cum ne dorim, cu demnitate, prin proiecte culturale majore și de mare impact național.

2. Legislația din domeniul protejării patrimoniului cultural, precum și din domeniul funcționării muzeelor (între altele, ne referim la Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, Ordonanța nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic, Legea nr. 311/2003 a muzeelor și colecțiilor publice și Ordonanța de Urgență nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură) este profund deficitară și contradictorie, fapt care periclitează grav funcționarea instituțiilor muzeale din România și activitatea de protejare a patrimoniului cultural național. Considerăm că este necesară o foarte rapidă ameliorare a acesteia și ne exprimăm deplina disponibilitate de a sprijini Guvernul României în eforturile de aducere la zi a legislației, în acord cu realitatea de astăzi.

3. Salarizarea personalului din instituțiile muzeale este, în continuare, extrem de confuză, conducând la grave disproporții între nivelurile de salarizare ale acestuia, pentru aceeași muncă prestată. Suntem gata, de asemenea, să participăm la eforturile lăudabile pe care Guvernul României le face pentru înlăturarea acestor grave discrepanțe.

Cu speranța, Domnule Prim-Ministru, că apelul nostru va fi urmat de măsuri concrete pe care să le dispuneți, pentru remedierea aspectelor semnalate, vă asigurăm de întreaga noastră considerație.



Piatra Neamț, 22 martie 2017


INSTITUȚII PUBLICE SEMNATARE

1. Muzeul Național de Istorie a României
2. Muzeul Național Brukenthal
3. Muzeul Național Peleș
4. Complexul Național Muzeal „Moldova“
5. Muzeul Național Cotroceni
6. Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei
7. Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni
8. Muzeul Național al Banatului
9. Muzeul Național al Unirii
10. Muzeul Bucovinei
11. Complexul Muzeal Județean Neamț
12. Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“
13. Complexul Muzeal Bistrița – Năsăud
14. Muzeul Județean Botoșani
15. Muzeul Dunării de Jos
16. Muzeul de Artă Craiova
17. Muzeul de Istorie „Paul Păltănea“
18. Muzeul Județean de Istorie și Artă Sălaj
19. Muzeul „Vasile Pârvan“
20. Muzeul Județean „Ștefan cel Mare“
21. Muzeul Județean Olt
22. Muzeul Județean Satu Mare
23. Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“
24. Muzeul Municipal Curtea de Argeș
25. Muzeul „Casa Mureșenilor“
26. Muzeul „Tarisnyás Márton“
27. Muzeul Universității „Al. I. Cuza“
28. Muzeul Municipal Câmpulung
29. Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală
Semnatari ulteriori
30. Complexul Național Muzeal „Astra“
31. Muzeul Etnografic al Transilvaniei
32. Muzeul Național al Țăranului Român






înapoi la pagina principală
 
inchis