Catre Tur Virtual
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

Lansarea numărului 24/2019 al revistei Martor





În ziua de 5 februarie 2020, în fosta sală Irina Nicolau, de la ora 17:00, vă invităm la lansarea numărului 24/2019 al revistei MARTOR. Anuarul de antropologie al Muzeului Țăranului Român, cu titlul „Politics of Memory: the Collecting, Storage, Ownership and Selective Disclosure of Archival Material” („Politici ale memoriei: colecționare, depozitare, proprietate și dezvăluire selectivă a materialelor de arhivă”).


Coordonatorii numărului, Corina Iosif, Bogdan Iancu și Iris Șerban, vor iniția o discuție pe tema arhivelor și arhivării, pornind de la numărul revistei, ce reunește cercetări originale și materiale vizuale ce reflectă, mai ales, două tipuri de fenomene. Pe de o parte, sunt prezentate studii de caz despre arhive deja consacrate, ce nu aveau, în principiu, vocația deschiderii către publicul larg, dar care își flexibilizează și își redefinesc frontierele, prin crearea de platforme digitale ori prin introducerea noilor tehnologii de înregistrare digitală. Pe de altă parte, aflăm cum iau naștere și se constituie arhive noi, ce pornesc de la stocarea sau colecționarea de materiale al căror obiectiv nu era inițial reprezentat de arhivare. În această situație se regăsesc arhive cu un statut ambiguu, cum ar fi cele rezultate în urma desființării unor instituții, ori arhivele private ale unor personalități. Emergența, în special în Europa de Est, a acestei diversități de arhive este un fenomen ce obligă la redefinirea dreptului de proprietate asupra memoriei individuale așa cum se regăsește în arhive (și, în consecință, instituționalizarea sa), dar și la redefinirea eticii de constituire, accesare, păstrare, utilizare și valorificare a „memoriei arhivate”. În continuarea dezbaterii, în dialog cu publicul, prezentăm două colecții din Arhiva de Imagine (MNȚR) și provocările pe care le presupune arhivarea și valorificarea lor.


În partea a doua a întâlnirii, vă propunem o incursiune în arhivele Studioului de Film Documentar „Alexandru Sahia“, prin proiectarea filmului „Nunta la Lerești” (1976, 22 min., regia Eugenia Guțu), inclus pe DVD-ul Sahia Vintage V, realizată prin amabilitatea One World Romania. Proiecția va fi urmată de o discuție cu Alina Popescu despre recent lansata platformă Sahia Vintage.


 

 




înapoi la pagina principală
 
inchis