Catre Tur Virtual
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc




Muzeul Național al Țăranului Român a demarat în luna aprilie, „Casa de-a casa”, o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire în cele mai diferite ipostaze: spațiu, timp, contexte speciale, memorie, senzorialitate, consemnări, crochiuri, puzzle-uri ori ficțiuni etnografice. O serie ruptă din cotidian. Ce ne leagă de casele noastre? Cum am ajuns acolo? De ce am plecat?

Actuali și foști specialiști ai muzeului, etnologi, sociologi, curatori, din trei generații diferite, vor scrie despre relații de vecinătate, chefuri, nostalgii, sărbătoare, colțuri nevăzute, reinventarea spațiilor... Prin istorisirile acestea, vizitatorii online sunt îndemnați să contribuie la colecția noastră cu propriile lor experiențe de locuire.

Pe pagina de Facebook Educație Muzeală MȚR și pe portalul cultural LiterNet, în fiecare zi a săptămânii, puteți descoperi istorisirile scrise de Călin Torsan, Cosmin Manolache, Lila Passima, Iris Șerban, Ioana Popescu, Șerban Anghelescu și Ciprian Voicilă, care vă propun să depășiți limitele distanțării sociale încercând propriile variante de auto-etnografiere:

[ lunea lui Călin ] [ casa din Bărăgan]
[ marțea lui Cosmin ] [ nomad ]
[ miercurea Lilei ] [ între case ]
[ joia lui Iris ] [ infraroșu ]
[ vinerea Ioanei ] [ din năuntru despre afară ]
[ sâmbăta lui Șerban ] [ etno-rătăciri ]
[ duminica lui Ciprian ] [ casa Domnului ]



Trimiteți-ne o poveste!
Fiecare dintre noi are povești ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trebuie doar să vă dați răgaz și să scotociți în memorie. Chiar și într-un detaliu puteți descoperi o lume. Trimiteți-ne, pe adresa c.dea.casa@gmail.com, o poveste și o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugați și câteva cuvinte despre dumneavoastră sau atașați un link către website-ul personal / pagina de Instagram sau Facebook.

Poveștile colectate vor putea apărea în volum, alături de autorii seriei, la Editura Martor a Muzeului Național al Țăranului Român.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis