To Virtual Tour
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

17 octombrie - Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial




Ziua de 17 octombrie este proclamată Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial


Cu exact 16 ani în urmă, la 17 octombrie 2003, după laborioase și îndelungi negocieri, Conferința Generală a UNESCO, reunită la Paris, a deschis spre semnare Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

Convenția este instrumentul legal prin care Statele Părți își asumă obligația de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum și tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenție, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, țara noastră fiind al 30-lea stat care a devenit Parte la Convenție, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.

România a construit un sistem întreg de protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial, prin acte normative, instituții și organisme specializate, susținute de autorități administrative și academice. Se lucrează la Repertoriul patrimoniului cultural imaterial din România și la Inventarul național al acestui patrimoniu, se iau măsuri concrete pentru salvgardarea acestuia, se promovează valorile naționale ale patrimoniului imaterial, în pofida climatului economic nefavorabil din ultimii ani.

Nu mai puțin de 38 de persoane din România au primit onorantul titlu de Tezaur Uman Viu.

Totodată, mai multe elemente din România sunt înscrise de UNESCO în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității:

2005/2008 - Ritualul Călușului/ Căluș Ritual
2009 - Doina
2012 - Ceramica tradițională de Horezu
2013 - Colindatul de ceată bărbătească
2015 - Jocul fecioresc din România
2016 - Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România și Republica Moldova
2017 - Mărțișorul - Practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie


În acest an, Muzeul Național al Țăranului Român a lansat prima platformă digitală participativă dedicată unei arhive muzeale din România. Rețelele Privirii este un experiment curatorial inovator ce explorează noile media și aduce Arhiva de imagine a Muzeului Național al Țăranului Român mai aproape de oameni. Arhiva Etnologică a Muzeului Țăranului reunește peste 80.000 de obiecte originale, organizate în fonduri de imagine (Clișotecă, Diatecă, Fototecă, Videotecă, Grafotecă), Audiotecă, dosare de cercetare etnografică, texte mixte și „scrieri neconvenționale” ce datează din a doua parte a sec. al XIX-lea până în prezent. Ele documentează deopotrivă viața rurală și viața urbană. Arhiva reprezintă un traseu socio-cultural prin istoria fotografiei autohtone, dar și o radiografie a proiectelor de cercetare și de acțiune culturală implementate de Muzeu în ultimele două decenii.

Acesta este doar unul - dar, probabil, cel mai cunoscut - dintre proiectele prin care Muzeul Național al Țăranului Român protejează și pune în valoare patrimoniul cultural imaterial al României.

 




Back to main page
 
closed