Catre Tur Virtual



Nu vei primi informaţia mură-n gură! Muzeul nostru e un loc al aventurii şi al descoperirii. E un loc al desfătării, dar şi al îndrăznelii: îţi trebuie curaj să îţi pui întrebări, să judeci mereu lucrurile într-o viziune proaspătă, să refuzi poncifele, să îţi construieşti propriul muzeu al ţăranului. Ghidul audio te îndrumă, dar nu îţi explică întotdeauna. Dacă ar face-o, cum ţi-ai mai putea păstra curiozitatea?

Drum bun, Marius Caraman!





Muzeul Țăranului Român, 22 august 2017



De ieri suntem mai puțini cu un suflet și mult mai săraci.
Marius Caraman (Masu pentru noi) s-a dus acolo unde Horia Bernea (Conu nostru cum îi spunea el), Irina Nicolau (Riri), Sorin, Petre, Răzvan, Dan și alți colegi au plecat lăsându-ne nepregătiți pentru a merge mai departe fără ei.

27 de ani, începuturi postdecembriste sub semnul libertății și al prieteniilor, al muzeului în stare născândă, al fotografiei alb negru și al unei stări de grație la care a participat direct cu toată dragostea și priceperea, sub semnul admirației necondiționate pentru Horia Bernea și pentru locul pe care acesta l-a creat.
Marius și privirea lui martor – imaginea noastră vie. Zeci de mii de fotografii, sute de diapozitive și ore de filmare, zeci de albume. Chipuri, locuri, stari, voci, sunete. Lumi văzute și mai puțin văzute, traduse în limba impecabilă a imaginii. Astăzi toate în Arhiva de imagine a Muzeului și în sufletele noastre.

Atelierul din mansarda muzeului, Thelonius Monk, Hiromi și câți alții. Lăutarii, Prietenii și apa vieții. Îngerii zburători, pădurea de pristolnice, mirosul de tutun de pipă, șuvoiul de cabluri, baterii, CD-uri, albumele, tablourile și sculpturile prietenilor, dezordine conținută, poezie, jazz și tutun. Printre ele, înconjurate cu blândețe, instrumentele minune: aparatul de fotografiat și computerul. Fără de care noi n-am fi existat.

Drum bun, Marius!
 

 


 




 




înapoi la pagina principală
 
inchis