To Virtual Tour
The Romanian Peasant Musuem, National Museum of Arts and Traditions holds the richest collection of peasant objects in Romania. Almost 90.000 pieces of patrimony are as many witnesses helping our contemporaries to understand the peasant world.

The Ceramics Collection holds around 18.000 representative pieces for the almost 200 pottery centers of Romania. Tohether with these, we hold the complete inventory of some pottery workshops from Hunedoara and Valcea, dating from the 19th century.
There are exceptional pieces from Horezu, Oboga, Vama, Pisc, Curtea de Arges, Leheceni, Lapus, Binis, Barsa, Corund, Glogova, Marginea, Radauti, Noul Roman, Drauseni, Fagaras. The oldest piece dates back to 1746.

The Costume Collection holds almost 20.000 pieces of costume from all Romanian provinces starting with the first half of the 19th century. Some of the pieces were donated by personalities such as Queen Maria, Sabina Cantacuzino, Elisa I. Bratianu and collectors like Dimitrie Comsa and Octavian Roguski.

The Collection of Decorative Interior Homespun increased from 5000 pieces in 1991 to almost 10.000 today. Most of The Wool Homespun, over 7.000 of them, are dated back to the beginning of the 19th century.

The Wood, Furniture and Ironware Collection holds almost 8000 pieces. Very important acquisitions are the house and gate made by Antonie Mogos from Ceauru(Oltenia) brought in 1907 by Alexandru Tzigara-Samurcas and exhibited today in the museum

The Religious Collections holds almost 4.000 pieces.

De la tilincă la opincă. Dicționar pe sărite




Az - Buche - Vedi… Așa silabiseau școlarii din primele clase pe vremea când alfabetul era chirilic, adică literele și numele lor veneau dintr-o limbă străină. Cuvintele însă erau de-ale noastre, neaoșe. Multe dintre acestea nu se mai folosesc azi ori s-au păstrat numai în textele vechi sau în vorbirea bătrânilor din unele sate. Școlărește se numesc regionalisme și arhaisme.
 

Și totuși: mai știe astăzi careva dintre voi ce înseamnă copaie și la ce folosește? Sau de ce era nevoie de meliță și cum arăta aceasta? Sau dacă tilinca e o podoabă, un instrument muzical sau un nume de fată? Ei, știe cineva?
 

Sau pare a fi mai degrabă o limbă străină care cere un tălmaci? Sunt cuvinte care apar nu doar în cărți, fie ele de școală sau nu, dar te mai împiedici de ele și prin muzee, prin cântece, prin filme, prin concediile ori vacanțele de la țară. Pot să-ți iasă în cale unde nu te-aștepți și să te ia prin surprindere.

Noi, etnologi serioși de obicei, dar cu chef de joacă din când în când, tare am vrea să aflăm, de exemplu, voi ce părere aveți despre ele?

Ca și voi, stăm în casă, ne gândim la vorbele neînțelese ale satului și am vrea să stăm de vorbă despre asta, dacă aveți chef, bineînțeles.

Putem să o luăm metodic, ordonat, pe litere. Ca într-un adevărat dicționar!
 

Sau putem s-o luăm pe sărite. E mai distractiv, așa.

Multe sunt cuvinte folosite și folositoare la țară, dar deocamdată o să vi le împărtășim doar pe acelea pe care le avem la îndemână. Le-am aflat de la bunici, mătuși, vecini, dar și din cărți, din munca de la muzeu, ori din cercetările de teren pe care le facem ca etnologi.

AȘA CĂ nu va fi un dicționar ca în cărți ori ca pe internet, ci unul pe care putem să-l scriem împreună în aceste zile în care stăm apăsați de patru pereți și ne e dor de spațiul larg, de orizontul deschis și de oamenii de la țară. Poate și voi vă simțiți la fel și v-ar plăcea să ajungeți un pic mai departe de asfaltul orașului.

Vă așteptăm pe facebook, în fiecare joi, cu un nou cuvânt (din) vechi!


Întregul proiect îl găsiți
AICI!


 


 


back to main page
 
closed