Catre Tur Virtual
Muzeul  Ţăranului Român, Muzeu Naţional de Arte şi Tradiţii, deţine cea mai bogată colecţie de obiecte ţărăneşti din România. Cele aproape 90.000 de piese aflate în patrimoniul său sunt tot atâţia martori care pot ajuta pe contemporanii noştri să înţeleagă cultura satului. Acest veritabil tezaur de interes naţional şi internaţional este depozitat şi conservat după riguroase criterii ştiinţifice şi beneficiază, încă de la constituirea colecţiei, de cataloage sistematice şi de un complex de fişiere realizat ulterior. Raţiuni practice, dar şi legi consacrate de depozitare şi conservare au condus la împărţirea patrimoniului în mai multe colecţii: ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc. El s-a constituit începând cu anul 1906 şi continuă să crească permanent prin cercetările de teren desfăşurate în toate provinciile româneşti, urmate de achiziţii masive vizând cvasi-totalitatea artelor tradiţionale între care ceramica, lemnul şi textilele au fost cel mai bogat reprezentate.
Colecţia de ceramică cuprinde circa 18.000 de piese reprezentative pentru producţia celor aproape 200 centre de olărit din România. Alături de acestea se află si inventarul complet al unor ateliere de olar din Hunedoara şi Vâlcea, datând din secolul trecut şi care ajută la conturarea unei reprezentări complexe a acestui meşteşug.
Deţinem piese de excepţie din centrele: Horezu, Oboga, Vama, Pisc, Curtea de Argeş, Leheceni, Lăpuş, Biniş, Bârsa, Corund, Glogova, Marginea, Rădăuţi, Noul Român, Drăuşeni, Făgăraş. Cea mai veche piesă de ceramică datată poartă inscripţia 1746. Colecţia de port numără aproape 20.000 de piese de costum din toate provinciile româneşti, începând cu prima jumătate a secolului al XIX lea, un fond valoros pentru cercetarea croiului, a materialelor folosite, a decorului, a cromaticii, a funcţiilor, reprezentative pentru toate provinciile ţării, din secolele XIX şi XX. Personalităţi precum Sabina Cantacuzino, Elisa I. Brătianu, Regina Maria sau colecţionari ca Dimitrie Comşa şi Octavian Roguski au donat în secolul trecut muzeului obiecte remarcabile, adevărate opere de artă ţărănească.
Cele aproape 10.000 de piese care alcătuiesc colecţia de ţesături pentru interior, confecţionate din in, cânepă, bumbac, borangic sunt elementele de bază cu care ţăranul a alcătuit arhitectura interioară a casei. Fondul a fost constituit pe de o parte la iniţiativa lui Al. Tzigara Samurcaş (1577 obiecte), iar pe de altă parte, în urma unor ample cercetări de teren organizate sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu, când au fost achiziţionate peste 3.400 piese. Astfel de la 5.000 câte erau înregistrate în anul 1991, numărul lor a ajuns acum la aproape 10.000.
Ţesăturile din lână, peste 7.000 la număr, datând în marea lor majoritate de la începutul secolului al XIX-lea sunt de o mare diversitate zonală şi funcţională: scoarţe, velinţe, lăicere, păretare, grindare, cergi, cioltare de şa etc.
Aproape 8000 de piese formează patrimoniul colecţiei Lemn, mobilier şi feronerie selecţionate după criteriul reprezentativităţii, al multiculturalităţii, al vechimii, unicităţii şi al valorii artistice. La acest număr considerabil de piese s a ajuns şi prin donaţiile importante făcute de personalităţi şi instituţii: membri ai familiilor Brătianu, Kalinderu, Tătărăscu, Ministerul Domeniilor, Poşta Română, Institutul Român de Relaţii cu Străinătatea etc. Donaţii importante provin şi de la asociaţiile „Furnica” şi „Domniţa Maria” care aveau ca obiect de activitate promovarea tradiţiei. Contribuţii la îmbogăţirea colecţiilor muzeului au avut şi intelectualii satelor, cum ar fi învăţători ca Simeon Albu din Petrila (Hunedoara)şi Ion Bota din Cetea (Alba) sau preoţi ca Dumitru Popovici din Fărcaşa (Bacău). Panait Panaitescu a donat cavalul lui badea Cârţan, la care acesta a cântat la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1900. Achiziţii extrem de importante sunt şi casa şi poarta lucrate de Antonie Mogoş din Ceauru (Oltenia), aduse de Alexandru Tzigara-Samurcaş în 1907, expuse în incinta muzeului ca dovezi ale măiestriei şi ingeniozităţii ţăranului român.
Obiectele realizate în tehnica dulgherească - hambarul, lada de zestre, patul, dulapul, dulapul-masă totalizează 130 de piese din toate zonele etnografice. Multe dintre acestea au intrat în patrimoniul muzeului prin donaţiile unor mari colecţionari ca Dimitrie Comşa sau Maria şi Nicolae Zahacinschi. Colecţia mai cuprinde unelte tradiţionale, elemente de arhitectură, piese de mobilier (lăzi de zestre, blidare, dulapuri, colţare), instrumentar pastoral şi pentru industria casnică textilă.
Icoanele pe sticlă şi pe lemn, izvoadele pentru icoane, xilogravurile, veşmintele preoţeşti, vasele şi alte obiecte cu destinaţii liturgice, troiţele şi crucile alcătuiesc colecţia Religioase al cărei număr cuprinde aproape 4.000 de piese.

Prut. Imagine și teritoriu




Expoziție de fotografie de Matei Bejenaru

Curator: Cristina Stoenescu


03.10 – 27.10.2018
Marți – Duminică: 10:00 – 18:00
Sala Tancred Bănățeanu



Proiectul de fotografie documentară Prut realizat de artistul Matei Bejenaru explorează peisajul rural în diversele sale aspecte topografice, sociale și economice din arealul satelor de-a lungul râului Prut. Cele peste 1500 de negative fotografice realizate în ultimii șapte ani fac parte dintr-o viitoare bancă de imagini, o arhivă vizuală ce urmărește pe termen lung modificările satului românesc din acest teritoriu.

 Expoziția „Prut. Imagine și teritoriu” este o primă prezentare publică a acestor imagini, o primă selecție curatorială și o posibilă citire a aspectelor fotografice, sociale și estetice a imaginilor realizate din 2011 până acum. Expoziția dezvăluie un proiect vizual divers în modurile sale de abordare, unde recunoaștem cu precădere elemente ce se înscriu în tradiția școlii de fotografie umanistă în ceea ce privește lirismul vizual al imaginilor, caracterul lor cotidian și relaționarea artistului cu subiecții din fața camerei de fotografiat. Artistul este apropiat în demersul său documentar „on the road” de Walker Evans, Robert Frank sau mai recent, de Alec Soth. De la cadrele largi care arată siluete umane cufundate în peisajul natural, la detalii arhitecturale, geometrii acaparatoare, construcții vechi și noi, până la portrete ale diferitelor generații de locuitori ai acestor sate, Matei Bejenaru dezvăluie un univers dinamic, contradictoriu, aflat în plină schimbare într-o logică a unui sistem post-comunist, post-tranziție, post-privatizare, post-integrare europeană și neo-capitalist.

Selecția și prezentarea fotografiilor nu urmărește o ordine strict cronologică sau geografică, deși aceste repere există în logica de organizare a băncii de imagini realizate de Matei Bejenaru sub efect cumulativ. Se conturează mai degrabă două teme centrale, la confluența cărora apar sub-teme, caracteristici istorice și spațiale. Acestea sunt: topografia teritoriului și locuirea sa. Termenul de „topografie” este înțeles în acest caz foarte aproape de ceea ce curatorul William Jenkins („New Topographics: Photographs of a Man-altered Landscape”, 1975) concepea ca fiind o descriere detaliată și cât mai exactă a unui anume loc în detaliu. Aceste tipuri de imagini apar în cadrul expoziției ca momente vizuale izolate, suspendate într-un arc narativ ce rămâne la limita cunoașterii apropiate: linii de orizont, limite de hotare, stranietatea prezenței umane unde aceasta nu este imediat vizibilă.
Locuirea teritoriului este redată în principal în fotografii tablou, care ne solicită atenția pentru a „citi” imaginea. Tehnica compozițională, aproape picturală prin alăturarea de forme și culori, ghidează ochiul, oferă indicii de interpretare, fără a încerca însă să redea realități sociale într-o notă nostalgică, arhaică sau romantică.
La intersecția celor două teme, topografie și locuire, descoperim un proces ce se dezvăluie pe sine pe măsură ce își dezvăluie și subiectele redate în imagini. Proiectul Prut vine în continuarea practicilor sociale în artă dezvoltate de Matei Bejenaru pe parcursul carierei sale, dar se suprapune și unui interes fervent în materialitatea mediului fotografic, vizibil și în prezența printurilor de dark-room din expoziție. Artistul lucrează pe film, ca parte din angajamentul său artistic. El este mai puțin un etnograf, așa cum s-ar întreba un Hal Foster (in The Return of the Real. Cambridge: The MIT Press, 1996) și mai mult un observator critic al absenței justiției sociale pentru comunitatea rurală românească ce transpare în mass-media ca fiind unidimensională și retrogradă.


An de an, din 2011, Matei Bejenaru fotografiază case, terenuri agricole, spații comunitare și oameni din județele aliniate râului Prut. În portretele realizate, ochii subiecților se uită spre noi, conștienți de prezența camerei, de privirea artistului și de prezența sa între două lumi.


Co-organizatori:
Asociația Română de Artă Contemporană și Muzeul Național al Țăranului Român
Parteneri:
Make A Point, Centrul de Fotografie Contemporană Iași, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași


„Prut.Imagine și Teritoriu” este un proiect expozițional itinerant al Asociației Române de Artă Contemporană (ARAC), ce va fi prezentat pentru prima oară la Galeria Victoria, Iași în prima jumătate a lunii septembrie și la Muzeul Țăranului Român pe durata lunii octombrie 2018. Expoziția va fi însoțită de sesiuni de prezentări al demersului fotografic la spațiul alternativ Make A Point din București, precum și în casele de cultură din comunitățile rurale documentate de Matei Bejenaru.


Matei Bejenaru (n. 1963) este un artist vizual care trăiește şi activează la Iaşi. În proiectele sale, prin fotografie, video-uri, performance-uri şi instalaţii intermediale, analizează felul în care modurile de producţie economică, cunoaşterea tehnologică,mentalităţile şi stilurile de viaţă ale oamenilor s-au schimbat în ţările post-comuniste în ultimele două decenii, cu un interes aparte pentru poetica vizuală și materialitatea mediului fotografic.
Matei Bejenaru este fondatorul și directorul Bienalei de Artă Contemporană Periferic (1997 - 2008). Împreună cu un grup de artiști și profesori înființează Centrul de Fotografie Contemporană din Iași în 2015 și organizează Bienala de Fotografie Contemporană Camera Plus. Predă fotografie și video la Universitatea „George Enescu” din Iași și este invitat în numeroase rezidențe internaționale în calitate de artist și profesor invitat. Matei Bejenaru colaborează cu Galeria Anca Poterașu din București.

 



Proiectul expozițional „Prut.Imagine și Teritoriu” organizat de Asociația Română de Artă Contemporană (ARAC) este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

 


înapoi la pagina principală
 
inchis