Catre Tur Virtual
Muzeul  Ţăranului Român, Muzeu Naţional de Arte şi Tradiţii, deţine cea mai bogată colecţie de obiecte ţărăneşti din România. Cele aproape 90.000 de piese aflate în patrimoniul său sunt tot atâţia martori care pot ajuta pe contemporanii noştri să înţeleagă cultura satului. Acest veritabil tezaur de interes naţional şi internaţional este depozitat şi conservat după riguroase criterii ştiinţifice şi beneficiază, încă de la constituirea colecţiei, de cataloage sistematice şi de un complex de fişiere realizat ulterior. Raţiuni practice, dar şi legi consacrate de depozitare şi conservare au condus la împărţirea patrimoniului în mai multe colecţii: ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc. El s-a constituit începând cu anul 1906 şi continuă să crească permanent prin cercetările de teren desfăşurate în toate provinciile româneşti, urmate de achiziţii masive vizând cvasi-totalitatea artelor tradiţionale între care ceramica, lemnul şi textilele au fost cel mai bogat reprezentate.
Colecţia de ceramică cuprinde circa 18.000 de piese reprezentative pentru producţia celor aproape 200 centre de olărit din România. Alături de acestea se află si inventarul complet al unor ateliere de olar din Hunedoara şi Vâlcea, datând din secolul trecut şi care ajută la conturarea unei reprezentări complexe a acestui meşteşug.
Deţinem piese de excepţie din centrele: Horezu, Oboga, Vama, Pisc, Curtea de Argeş, Leheceni, Lăpuş, Biniş, Bârsa, Corund, Glogova, Marginea, Rădăuţi, Noul Român, Drăuşeni, Făgăraş. Cea mai veche piesă de ceramică datată poartă inscripţia 1746. Colecţia de port numără aproape 20.000 de piese de costum din toate provinciile româneşti, începând cu prima jumătate a secolului al XIX lea, un fond valoros pentru cercetarea croiului, a materialelor folosite, a decorului, a cromaticii, a funcţiilor, reprezentative pentru toate provinciile ţării, din secolele XIX şi XX. Personalităţi precum Sabina Cantacuzino, Elisa I. Brătianu, Regina Maria sau colecţionari ca Dimitrie Comşa şi Octavian Roguski au donat în secolul trecut muzeului obiecte remarcabile, adevărate opere de artă ţărănească.
Cele aproape 10.000 de piese care alcătuiesc colecţia de ţesături pentru interior, confecţionate din in, cânepă, bumbac, borangic sunt elementele de bază cu care ţăranul a alcătuit arhitectura interioară a casei. Fondul a fost constituit pe de o parte la iniţiativa lui Al. Tzigara Samurcaş (1577 obiecte), iar pe de altă parte, în urma unor ample cercetări de teren organizate sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu, când au fost achiziţionate peste 3.400 piese. Astfel de la 5.000 câte erau înregistrate în anul 1991, numărul lor a ajuns acum la aproape 10.000.
Ţesăturile din lână, peste 7.000 la număr, datând în marea lor majoritate de la începutul secolului al XIX-lea sunt de o mare diversitate zonală şi funcţională: scoarţe, velinţe, lăicere, păretare, grindare, cergi, cioltare de şa etc.
Aproape 8000 de piese formează patrimoniul colecţiei Lemn, mobilier şi feronerie selecţionate după criteriul reprezentativităţii, al multiculturalităţii, al vechimii, unicităţii şi al valorii artistice. La acest număr considerabil de piese s a ajuns şi prin donaţiile importante făcute de personalităţi şi instituţii: membri ai familiilor Brătianu, Kalinderu, Tătărăscu, Ministerul Domeniilor, Poşta Română, Institutul Român de Relaţii cu Străinătatea etc. Donaţii importante provin şi de la asociaţiile „Furnica” şi „Domniţa Maria” care aveau ca obiect de activitate promovarea tradiţiei. Contribuţii la îmbogăţirea colecţiilor muzeului au avut şi intelectualii satelor, cum ar fi învăţători ca Simeon Albu din Petrila (Hunedoara)şi Ion Bota din Cetea (Alba) sau preoţi ca Dumitru Popovici din Fărcaşa (Bacău). Panait Panaitescu a donat cavalul lui badea Cârţan, la care acesta a cântat la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1900. Achiziţii extrem de importante sunt şi casa şi poarta lucrate de Antonie Mogoş din Ceauru (Oltenia), aduse de Alexandru Tzigara-Samurcaş în 1907, expuse în incinta muzeului ca dovezi ale măiestriei şi ingeniozităţii ţăranului român.
Obiectele realizate în tehnica dulgherească - hambarul, lada de zestre, patul, dulapul, dulapul-masă totalizează 130 de piese din toate zonele etnografice. Multe dintre acestea au intrat în patrimoniul muzeului prin donaţiile unor mari colecţionari ca Dimitrie Comşa sau Maria şi Nicolae Zahacinschi. Colecţia mai cuprinde unelte tradiţionale, elemente de arhitectură, piese de mobilier (lăzi de zestre, blidare, dulapuri, colţare), instrumentar pastoral şi pentru industria casnică textilă.
Icoanele pe sticlă şi pe lemn, izvoadele pentru icoane, xilogravurile, veşmintele preoţeşti, vasele şi alte obiecte cu destinaţii liturgice, troiţele şi crucile alcătuiesc colecţia Religioase al cărei număr cuprinde aproape 4.000 de piese.

Căutăm tradiții în modernitate! CfP Martor 22/ 2017




The Museum of the Romanian Peasant Anthropology Journal
Revue d’anthropologie du Musée du Paysan Roumain



The Museum of the Romanian Peasant is seeking contributions for its annual journal Martor 22/2017. Martor is a peer reviewed academic journal, established in 1996, indexed by EBSCO and CEEOL, with a focus on cultural and visual anthropology, ethnology and museology. (Please see contents here http://www.muzeultaranuluiroman.ro/journals.html and full articles here http://goo.gl/u7Bbn1).

The theme of our 22nd issue is BACK TO THE FUTURE. CREATIVE TRADITIONS IN THE 21st CENTURY.

In the introduction to his celebrated volume on The Invention of Tradition, Eric Hobsbawm reminded us on the mandatory distinction between customs and traditions: what we use to call „traditional societies” had no „traditions” at all, but just „customs”. In fact, „tradition” is a social construct and practice of modernity; not a mere continuity and conservation of the past as such, but a sui generis way of revisiting it in and by the present. In this respect, conservation of one’s heritage in a universal, national or local heritage is a cultural and political process of deliberative patrimonialization of the past according to present social values and representations. While the category of heritage is still expending (immaterial heritage, natural heritage etc.), more and more experts started in the last decades to question this process, proposing alternative approaches to it. Even museums, as flag ships of cultural heritage, started to rethink and re-present their patrimony, also promoting kinds of “neo-traditional” art crafts produced or inspired by “local people”.

But this renewal is not limited to the cultural field. Ecological concerns, the need of a sustainable development, and last but not least the quest of authenticity in the so-called “experience economy” (Pine and Gilmore, 1998) fueled various reinvestments of “traditional” materials, forms, techniques, and know-how that may better fit into what Nicolae Georgescu-Roegen launched in 1971 as bioeconomy, and the “natural contract” of man with his environment Michel Serres proposed in 1992. Cultural landscapes, natural parks and geo-parks, green industries, natural medical products and cosmetics, revisited “traditional” materials from adobe or shingle construction materials to hemp, local food production and a social economy based on marketization of abandoned handicrafts of deprived communities are just some expressions of the same trend. Diverse and (more or less) unconnected, they all share a kind or another of “experimenting with something old” (Andrei Plesu, 1993).

The aim of this volume is to bring together at least parts of this fragmented universe of creative reshaping of traditional items by a kind of défense et illustration of what may be called the emerging field of creative traditions.
We encourage early submission in the form of abstracts and expressions of interest, by 12 December 2016.

We are expecting texts, in either English or French of 7.000 to 10.000 words by 31 March 2017. High quality images supporting the argument are a plus in the selection process. For the academic writing standards of our journal, please see the Style Sheet available in the For Authors section on our website: http://martor.muzeultaranuluiroman.ro

Please e-mail your submissions and any inquiries (e.g. editorial guidelines) to revistamartor@gmail.com.

Editorial board of the issue

Editor: Vintilă Mihăilescu
Managing editor: Bogdan Iancu
Associate editors: Corina Iosif, Anamaria Iuga, Simina Bădică
Assistant editor: Anca-Maria Pănoiu




înapoi la pagina principală
 
inchis