Catre Tur Virtual
Muzeul  Ţăranului Român, Muzeu Naţional de Arte şi Tradiţii, deţine cea mai bogată colecţie de obiecte ţărăneşti din România. Cele aproape 90.000 de piese aflate în patrimoniul său sunt tot atâţia martori care pot ajuta pe contemporanii noştri să înţeleagă cultura satului. Acest veritabil tezaur de interes naţional şi internaţional este depozitat şi conservat după riguroase criterii ştiinţifice şi beneficiază, încă de la constituirea colecţiei, de cataloage sistematice şi de un complex de fişiere realizat ulterior. Raţiuni practice, dar şi legi consacrate de depozitare şi conservare au condus la împărţirea patrimoniului în mai multe colecţii: ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc. El s-a constituit începând cu anul 1906 şi continuă să crească permanent prin cercetările de teren desfăşurate în toate provinciile româneşti, urmate de achiziţii masive vizând cvasi-totalitatea artelor tradiţionale între care ceramica, lemnul şi textilele au fost cel mai bogat reprezentate.
Colecţia de ceramică cuprinde circa 18.000 de piese reprezentative pentru producţia celor aproape 200 centre de olărit din România. Alături de acestea se află si inventarul complet al unor ateliere de olar din Hunedoara şi Vâlcea, datând din secolul trecut şi care ajută la conturarea unei reprezentări complexe a acestui meşteşug.
Deţinem piese de excepţie din centrele: Horezu, Oboga, Vama, Pisc, Curtea de Argeş, Leheceni, Lăpuş, Biniş, Bârsa, Corund, Glogova, Marginea, Rădăuţi, Noul Român, Drăuşeni, Făgăraş. Cea mai veche piesă de ceramică datată poartă inscripţia 1746. Colecţia de port numără aproape 20.000 de piese de costum din toate provinciile româneşti, începând cu prima jumătate a secolului al XIX lea, un fond valoros pentru cercetarea croiului, a materialelor folosite, a decorului, a cromaticii, a funcţiilor, reprezentative pentru toate provinciile ţării, din secolele XIX şi XX. Personalităţi precum Sabina Cantacuzino, Elisa I. Brătianu, Regina Maria sau colecţionari ca Dimitrie Comşa şi Octavian Roguski au donat în secolul trecut muzeului obiecte remarcabile, adevărate opere de artă ţărănească.
Cele aproape 10.000 de piese care alcătuiesc colecţia de ţesături pentru interior, confecţionate din in, cânepă, bumbac, borangic sunt elementele de bază cu care ţăranul a alcătuit arhitectura interioară a casei. Fondul a fost constituit pe de o parte la iniţiativa lui Al. Tzigara Samurcaş (1577 obiecte), iar pe de altă parte, în urma unor ample cercetări de teren organizate sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu, când au fost achiziţionate peste 3.400 piese. Astfel de la 5.000 câte erau înregistrate în anul 1991, numărul lor a ajuns acum la aproape 10.000.
Ţesăturile din lână, peste 7.000 la număr, datând în marea lor majoritate de la începutul secolului al XIX-lea sunt de o mare diversitate zonală şi funcţională: scoarţe, velinţe, lăicere, păretare, grindare, cergi, cioltare de şa etc.
Aproape 8000 de piese formează patrimoniul colecţiei Lemn, mobilier şi feronerie selecţionate după criteriul reprezentativităţii, al multiculturalităţii, al vechimii, unicităţii şi al valorii artistice. La acest număr considerabil de piese s a ajuns şi prin donaţiile importante făcute de personalităţi şi instituţii: membri ai familiilor Brătianu, Kalinderu, Tătărăscu, Ministerul Domeniilor, Poşta Română, Institutul Român de Relaţii cu Străinătatea etc. Donaţii importante provin şi de la asociaţiile „Furnica” şi „Domniţa Maria” care aveau ca obiect de activitate promovarea tradiţiei. Contribuţii la îmbogăţirea colecţiilor muzeului au avut şi intelectualii satelor, cum ar fi învăţători ca Simeon Albu din Petrila (Hunedoara)şi Ion Bota din Cetea (Alba) sau preoţi ca Dumitru Popovici din Fărcaşa (Bacău). Panait Panaitescu a donat cavalul lui badea Cârţan, la care acesta a cântat la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1900. Achiziţii extrem de importante sunt şi casa şi poarta lucrate de Antonie Mogoş din Ceauru (Oltenia), aduse de Alexandru Tzigara-Samurcaş în 1907, expuse în incinta muzeului ca dovezi ale măiestriei şi ingeniozităţii ţăranului român.
Obiectele realizate în tehnica dulgherească - hambarul, lada de zestre, patul, dulapul, dulapul-masă totalizează 130 de piese din toate zonele etnografice. Multe dintre acestea au intrat în patrimoniul muzeului prin donaţiile unor mari colecţionari ca Dimitrie Comşa sau Maria şi Nicolae Zahacinschi. Colecţia mai cuprinde unelte tradiţionale, elemente de arhitectură, piese de mobilier (lăzi de zestre, blidare, dulapuri, colţare), instrumentar pastoral şi pentru industria casnică textilă.
Icoanele pe sticlă şi pe lemn, izvoadele pentru icoane, xilogravurile, veşmintele preoţeşti, vasele şi alte obiecte cu destinaţii liturgice, troiţele şi crucile alcătuiesc colecţia Religioase al cărei număr cuprinde aproape 4.000 de piese.

A apărut numărul 21/2016 al anuarului de antropologie Martor




A apărut numărul 21/2016 al anuarului de antropologie Martor. Sub titlul „A Place for Hay. Flexibility and Continuity in Hay-Meadow Management”, volumul își propune să adune o colecție de studii originale și un material vizual care prezintă o istorie socio-culturală a pajiștilor semi-naturale și, mai ales, produsul acestora, fânul. Volumul abordează tema dintr-o perspectivă multidisciplinară și cuprinde articole care analizează patrimoniul cultural și biologic al fânului și al fânețelor, diversele roluri și înțelesurile atribuite cunoștințelor tradiționale asociate, rolul politicilor și stimulentelor publice în restructurarea viziunii asupra naturii și a practicilor tradiționale de management al terenurilor, biodiversitatea și producția de fân, fânul ca o componentă a peisajului cultural, precum și modul în care fânul este expus și transformat într-un produs artistic.

Preț: 30 lei (cu TVA)
Revista poate fi cumpărată de la Galeria de Artă Țărănească (gift shop)


 

Contents • Sommaire

A PLACE FOR HAY. FLEXIBILITY AND CONTINUITY IN HAY-MEADOW MANAGEMENT


Anamaria IUGA, Bogdan IANCU and MONICA Stroe
Introduction: A Place for Hay. Flexibility and Continuity in Hay-Meadow Management

I. Historical Insights on Hay
Ion BLĂJAN
Haymaking in the Eighteenth Century
Chantal DHENNIN-LALART
«Regardez si ça germe et si ça pousse !». Le processus de re-«paysannisation» des zones rouges du front occidental après la Grande Guerre

II. Bio-Cultural Diversity of Hay
Cosmin Marius IVAȘCU, Kinga ÖLLERER, László RÁKOSY
The Traditional Perceptions of Hay and Hay-Meadow Management in a Historical Village from Maramureş County, Romania
Tibor HARTEL, Cristina CRAIOVEANU, Kinga-Olga RÉTI
Tree Hay as Source of Economic Resilience in Traditional Social-ecological Systems from Transylvania
Anamaria IUGA
Intangible Hay Heritage in Șurdești
Ioana-Ruxandra FRUNTELATĂ, Cristian MUȘA, Elena DUDĂU
Haylife and Haylore in Starchiojd (Prahova County, Romania): from Present to Past

III. Drivers of Change in Hay Culture
Tommy LENNARTSSON, Anna WESTIN, Anamaria IUGA, Elizabeth JONES, Scott MADRY, Seth MURRAY, Eva GUSTAVSSON
“The Meadow is the Mother of the Field”. Comparing Transformations in Hay Production in Three European Agroecosystems
Bogdan IANCU, Monica STROE
In Search of Eligibility: Common Agricultural Policy and the Reconfiguration of Hay Meadows Management in the Romanian Highlands
Dániel BABAI, Zsolt MOLNÁR
Species-rich Mountain Grasslands Through the Eyes of the Farmer: Flora, Species Composition, and Extensive Grassland Management

IV. HAY ON DISPLAY
Anca-Maria PĂNOIU
“The Actual Hay is the Hay of Some Local Feedback”: Traditions and Transitions of Hay (an interview with Bogdan Iancu, Anamaria Iuga, Cosmin Manolache)
Nicolas TRIBOI
Jardin d'herbes, «En Herbe»
Ernö BARTHA
Nature in the City

V. Field Notes on Hay
Alexandru IORGA
Hay Days in the “Black Forest” – Fieldnotes and Photographs from Caraorman, the Danube Delta

VI. Book Reviews
Ștefan DORONDEL
Disrupted Landscapes. State, Peasants and the Politics of Land in Postsocialist Romania, Berghahn, New York, Oxford, 2016, 252 p. (reviewed by Stelu ȘERBAN)
Dániel BABAI, Ábel MOLNÁR and Zsolt MOLNÁR: „Ahogy gondozza, úgy veszi hasznát”. Hagyományos ökológiai tudás és gazdálkodás Gyimesben. Traditional Ecological Knowledge and Land Use in Gyimes (Eastern Carpathians), Vácrátót, Budapest, 2014, 174 p. (reviewed by Kinga ÖLLERER)
 




 





înapoi la pagina principală
 
inchis