Catre Tur Virtual

Cladirea Muzeul Naţional al Ţăranului Român este amplasată în Piaţa Victoriei din Bucureşti, alături de Muzeul de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa" şi de Muzeul de Geologie. Cel numit cu întocmirea proiectului şi conducerea lucrarilor va fi arhitectul N. Ghika-Budeşti, strălucit reprezentant al şcolii autohtone de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe "un palat al artei pământene", dispus sub forma incintelor de tip monastic.

După 29 de ani, la capătul unor nesfârşite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român.

Ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din fondul arhitectural tradiţional, cu deosebire cel brâncovenesc, lucrarea se remarcă prin expresivitatea ansamblului compoziţiei completată cu utilizarea ponderată a elementelor decorative florale şi zoomorfe. Zidăria aparentă de caramidă roşie, marile ferestre reunite sub arcade, coloanele logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta siluetă a turnului central cu imaginea foişorului amintind de clopotniţele vechilor mânastiri ş.a. conferă cladirii somptuozitatea masurată a unui adevarat palat al artei.

In anii '60, clădirii i se adaugă un corp central de birouri şi săli conexe, construit însă, prin nesocotirea totală a datelor stilistice de bază ale concepţiei lui N. Ghika-Budeşti. Noua construcţie, amplasată lăturalnic, în spatele monumentalului edificiu, se individualizează, de asemenea, printr-un mozaic de proportţi, realizat în spiritul perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.

Ethnophonie CD 25




Ethnophonie CD 25
Instrumente neobișnuite din Transilvania
Unusual Instruments from Transylvania


Discul se consacră muzicilor ţărăneşti din câteva regiuni limitrofe ale Transilvaniei: Bihor (la apus), Oaș (la miazănoapte) și Valea Bicazului (la răsărit). Aceste muzici frapează prin culorile lor sonore distincte, obţinute cu ajutorul unor instrumente neobişnuite sau preparate într-un mod unic. La începutul secolului XX muzicienii din Bihor au inventat vioara cu goarnă (higheghea cu tolcer), instrument cu un timbru nazal mai penetrant decât vioara obișnuită. În Oaș, violoniștii (ceterașii) se străduiesc de bune decenii să-și prepare instrumentul astfel încât aceasta să sune cât mai înalt și sfredelitor. În fine, muzicienii de pe Valea Bicazului își acompaniază melodiile de petrecere cu un instrument masiv de coarde și percuție totodată: doba. Discul oferă ascultătorului o muzică românească variată și spectaculoasă, pe care altfel are prea puține șanse să o audă.

Durata totală: 66:21
Broșura: 28 de pagini, cu text de prezentare în română și engleză
Apărut: 2014; înregistrări realizate în anii 1995–2013





înapoi la pagina principală
 
inchis