Catre Tur Virtual

Cladirea Muzeul Naţional al Ţăranului Român este amplasată în Piaţa Victoriei din Bucureşti, alături de Muzeul de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa" şi de Muzeul de Geologie. Cel numit cu întocmirea proiectului şi conducerea lucrarilor va fi arhitectul N. Ghika-Budeşti, strălucit reprezentant al şcolii autohtone de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe "un palat al artei pământene", dispus sub forma incintelor de tip monastic.

După 29 de ani, la capătul unor nesfârşite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român.

Ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din fondul arhitectural tradiţional, cu deosebire cel brâncovenesc, lucrarea se remarcă prin expresivitatea ansamblului compoziţiei completată cu utilizarea ponderată a elementelor decorative florale şi zoomorfe. Zidăria aparentă de caramidă roşie, marile ferestre reunite sub arcade, coloanele logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta siluetă a turnului central cu imaginea foişorului amintind de clopotniţele vechilor mânastiri ş.a. conferă cladirii somptuozitatea masurată a unui adevarat palat al artei.

In anii '60, clădirii i se adaugă un corp central de birouri şi săli conexe, construit însă, prin nesocotirea totală a datelor stilistice de bază ale concepţiei lui N. Ghika-Budeşti. Noua construcţie, amplasată lăturalnic, în spatele monumentalului edificiu, se individualizează, de asemenea, printr-un mozaic de proportţi, realizat în spiritul perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.

Enigma culturilor cargo. Șoc cultural și opacitate cognitivă




Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 25 octombrie 2018, de la ora 18.30, la Clubul Țăranului, la o nouă întâlnire din seria Conferințelor de la Șosea. Radu Umbreș, antropolog în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, va vorbi despre Enigma culturilor cargo. Șoc cultural și opacitate cognitivă.

De la începutul secolului 20, sute de societăți melaneziene neolitice s-au lansat într-o imitație a culturii vestice. Totusi, practicile lor au fost aparent iraționale. Pentru a primi misteriosul „cargo”, băștinașii au înjghebat avioane de lemn și aeroporturi, au început să își strângă mâinile și să țină flori în glastre, precum europenii, sau să organizeze parade militare, toate folosind tehnologia neolitică. În aceste condiții, cum s-a răspândit oare creștinismul ca ritual și credințe asociate cu culturile „cargo” în Melanezia?

Radu Umbreș îmbină perspective din antropologia cognitivă și cea social-culturală, pentru a răspunde la această întrebare.

Prezentarea propune o explicație bazată pe intersecția dintre mecanisme psihologice evoluate pentru imitația culturală și structuri de putere și cunoaștere specifice contactului cultural între puterile coloniale și colonizați.

Intrarea este liberă.

 




 


  


înapoi la pagina principală
 
inchis