Catre Tur Virtual

Cladirea Muzeul Naţional al Ţăranului Român este amplasată în Piaţa Victoriei din Bucureşti, alături de Muzeul de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa" şi de Muzeul de Geologie. Cel numit cu întocmirea proiectului şi conducerea lucrarilor va fi arhitectul N. Ghika-Budeşti, strălucit reprezentant al şcolii autohtone de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe "un palat al artei pământene", dispus sub forma incintelor de tip monastic.

După 29 de ani, la capătul unor nesfârşite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român.

Ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din fondul arhitectural tradiţional, cu deosebire cel brâncovenesc, lucrarea se remarcă prin expresivitatea ansamblului compoziţiei completată cu utilizarea ponderată a elementelor decorative florale şi zoomorfe. Zidăria aparentă de caramidă roşie, marile ferestre reunite sub arcade, coloanele logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta siluetă a turnului central cu imaginea foişorului amintind de clopotniţele vechilor mânastiri ş.a. conferă cladirii somptuozitatea masurată a unui adevarat palat al artei.

In anii '60, clădirii i se adaugă un corp central de birouri şi săli conexe, construit însă, prin nesocotirea totală a datelor stilistice de bază ale concepţiei lui N. Ghika-Budeşti. Noua construcţie, amplasată lăturalnic, în spatele monumentalului edificiu, se individualizează, de asemenea, printr-un mozaic de proportţi, realizat în spiritul perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.

Drum bun, domnule profesor Viorel Gârbaciu!




Cu adâncă întristare anunțăm moartea prietenului și prețiosului nostru colaborator Prof. Viorel Gârbaciu din Târgu Jiu. Grație sprijinului său devotat și competent, Muzeul Național al Țăranului împreună cu fundația Alexandru Tzigara Samurcaș au realizat patru discuri minunate din conținând muzică țărănească din Gorj: trei în colecția Ethnophonie (numerele 18, 21 și 22) și unul în colecția Arhivelor Internaționale de Muzică Populară (AIMP) din Geneva. Oricând le vom asculta sau folosi într-un fel sau altul în activitățile muzeului ne vom aminti că ele se datorează în bună măsură Profesorului Viorel Gârbaciu, un iubitor pasionat al muzicilor tradiționale din ținutul său natal. Odihnească-se în pace.







înapoi la pagina principală
 
inchis