Catre Tur Virtual

Cladirea Muzeului Naţional al Ţăranului Român este amplasată în Piaţa Victoriei din Bucureşti, alături de Muzeul de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa" şi de Muzeul de Geologie. Cel numit cu întocmirea proiectului şi conducerea lucrarilor va fi arhitectul N. Ghika-Budeşti, strălucit reprezentant al şcolii autohtone de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe "un palat al artei pământene", dispus sub forma incintelor de tip monastic.

După 29 de ani, la capătul unor nesfârşite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român.

Ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din fondul arhitectural tradiţional, cu deosebire cel brâncovenesc, lucrarea se remarcă prin expresivitatea ansamblului compoziţiei completată cu utilizarea ponderată a elementelor decorative florale şi zoomorfe. Zidăria aparentă de cărîmidă roşie, marile ferestre reunite sub arcade, coloanele logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta siluetă a turnului central cu imaginea foişorului amintind de clopotniţele vechilor mănăstiri ş.a. conferă cladirii somptuozitatea măsurată a unui adevarat palat al artei.

In anii '60, clădirii i se adaugă un corp central de birouri şi săli conexe, construit însă, prin nesocotirea totală a datelor stilistice de bază ale concepţiei lui N. Ghika-Budeşti. Noua construcţie, amplasată lăturalnic, în spatele monumentalului edificiu, se individualizează, de asemenea, printr-un mozaic de proporţii, realizat în spiritul perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.

#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc




Muzeul Național al Țăranului Român a demarat în luna aprilie, „Casa de-a casa”, o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire în cele mai diferite ipostaze: spațiu, timp, contexte speciale, memorie, senzorialitate, consemnări, crochiuri, puzzle-uri ori ficțiuni etnografice. O serie ruptă din cotidian. Ce ne leagă de casele noastre? Cum am ajuns acolo? De ce am plecat?

Actuali și foști specialiști ai muzeului, etnologi, sociologi, curatori, din trei generații diferite, vor scrie despre relații de vecinătate, chefuri, nostalgii, sărbătoare, colțuri nevăzute, reinventarea spațiilor... Prin istorisirile acestea, vizitatorii online sunt îndemnați să contribuie la colecția noastră cu propriile lor experiențe de locuire.

Pe pagina de Facebook Educație Muzeală MȚR și pe portalul cultural LiterNet, în fiecare zi a săptămânii, puteți descoperi istorisirile scrise de Călin Torsan, Cosmin Manolache, Lila Passima, Iris Șerban, Ioana Popescu, Șerban Anghelescu și Ciprian Voicilă, care vă propun să depășiți limitele distanțării sociale încercând propriile variante de auto-etnografiere:

[ lunea lui Călin ] [ casa din Bărăgan]
[ marțea lui Cosmin ] [ nomad ]
[ miercurea Lilei ] [ între case ]
[ joia lui Iris ] [ infraroșu ]
[ vinerea Ioanei ] [ din năuntru despre afară ]
[ sâmbăta lui Șerban ] [ etno-rătăciri ]
[ duminica lui Ciprian ] [ casa Domnului ]



Trimiteți-ne o poveste!
Fiecare dintre noi are povești ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trebuie doar să vă dați răgaz și să scotociți în memorie. Chiar și într-un detaliu puteți descoperi o lume. Trimiteți-ne, pe adresa c.dea.casa@gmail.com, o poveste și o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugați și câteva cuvinte despre dumneavoastră sau atașați un link către website-ul personal / pagina de Instagram sau Facebook.

Poveștile colectate vor putea apărea în volum, alături de autorii seriei, la Editura Martor a Muzeului Național al Țăranului Român.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis