Hrana care leagă

(fragment din proiectul iniţial)

Titlul expoziţiei trimite la relaţie. Hrana aşază în relaţie fiinţele şi lucrurile realităţii. Prin mâncare se stabilesc legăturile care pun lumea în ordine:

legătura cu natura, de unde / din care vine tot ceea ce este materia hranei.

legătura umană cu neamul în întregul său, cu grupul social, cu străinii, cu Celălalt; hrana aduce oamenii împreună, îi face consubstanţiali, de la maternitate la ospitalitate.

legătura cu sacrul, prin dar, ofrandă, sacrificiu, pomană, post, împărtăşanie.

 

Sala I

Expunerea se desfăşoară pe un traseu ascendent în spirală. Vizitatorul urcă pe o pantă lină (platbandă de lemn cca 1m. lăţime, cu balustrade joase pe margini, care se strânge pe măsură ce se întoarce spre centrul încăperii). La capătul acesteia, urcuşul se continuă cu câteva trepte cu sens ascendent mai pronunţat. De pe ultima treaptă se ajunge pe o platformă centrală de lemn înaltă de aprox. 2,80 m, cu o suprafaţă de cca. 16 mp., cu balustradă. Această structură se justifică prin:

  • înălţimea sălii, care permite două niveluri suprapuse de vizitare;
  • suprafaţa totală a sălii, nu foarte generoasă, care se cere suplimentată;
  • discursul muzeologic, axat pe urcuşul simbolic de la materia naturală sălbatică la hrana fortificată simbolic.

Parcursul de vizitare începe cu Păcatul, Adam şi Eva, mărul lui Adam. Chiar pe primul stâlp al balustradei se încolăceşte un şarpe din cârpe şi câlţi, care se întinde spre un Măr-convenţie supradimensionat. În miezul podinei este decupat un dreptunghi transparent prin care se vede facsimilul gravurii ţărăneşti cu Adam şi Eva. Traseul pantei urmează paralel cu peretele în care cele trei ferestre au fost opacizate cu rigips. În aceste firide se va vorbi despre hrana cotidiană, slabă din punct de vedere simbolic, dar ordonată de calendarul zilei şi de locul prânzitului. Ferestrele vor fi luminate diferit, în funcţie de momentul de masă pe care-l reprezintă: în prima arcadă este reprezentată cu gustarea de la răsăritul soarelui, cu ştergarul întins pe glaful ferestrei, cu bucata de pâine sau mămăligă rece şi ceapa în blid, pentru gustarea dinainte de plecarea la câmp. În timpanul firidei – texte-obiect despre timpul şi locul tradiţional al mâncatului (la vatră, la câmp, la umbra copacului – nu oricare copac e benefic -, niciodată la răscruci, în spaţii de trecere sau sălbatice); în firida a doua vor fi reprezentate prânzul mic şi prânzul mare, prin fotografie Adler 1900 (prânzul la câmp) în timpan şi boccea sau coş de merinde; în firida a treia – reprezentând cina la vatră cu hrană caldă, ultima masă a zilei, vor fi construite poliţe pe care vor fi expuse obiectele simbolice ale vetrei – icoane de vatră şi pristolnice. În colţ, pe podeaua sălii va fi sugerat colţul vetrei libere, care va fi văzut de la înălţime, cu ustensilele focului (vătrai, mâţă, frigări, lopata de pâine)

 

Traseul continuă cu hrana care ritmează ciclul vieţii. Cele patru momente (naşterea, nunta, moartea, după moarte) vor fi construite dedesubtul podinei şi vizibile prin ecrane transparente decupate în platbanda de lemn; aşadar, ele vor fi privite de sus. Masa Ursitoarelor (trei blide, trei linguri, trei căni, trei flori – dintre care un grupaj cuprinde ofrande incorecte – pe o masă joasă rotundă); masa de nuntă – pătrat de lemn convenţional cu o căciulă, o basma, un singur blid, două linguri cu cozile legate între ele şi un ulcior de nuntă; mărul mortului împodobit cu mere şi colaci în formă de mână şi opt; masa pe mormânt de Rusalii, cu ştergar întins pe care se desenează umbra crucii.

 

Înainte de a ajunge la trepte, vizitatorul trece pe lângă sugerări ale hranei de Paşte şi de Crăciun: Un ou-convenţie supradimensionat, scris cu calea rătăcită – drumul postului – şi un monitor mascat în lemn, pe care rulează filmări de teren cu tăierea porcului.

 

După ce urcă cele câteva trepte, vizitatorul intră în zona postului, a hranei vegetale încărcate de forţă simbolică, care purifică şi apropie de Dumnezeu. Este momentul de slavă al hranei vegetale. Vizitatorul ajunge pe platforma centrală, pe balustrada căreia sunt expuse scoarţe asemenea scenografiei de hram. Sub podea sunt montate casete egale şi ordonat plasate, acoperite cu sticlă, în care sunt plasate materii vegetale (grâne, boabe, frunze, fructe). În centrul podinei este înfipt un prapor pe care este scris textul de colind ţărănesc în care Hristos răstignit picură din trup grâu, vin şi mir. Lângă prapor, va fi sugerată Eucharistia, printr-un chivot de lemn.

 

Dedesubtul platformei sunt expuse instrumentele de chin iniţiatic al plantelor, pentru transformarea lor în hrană rituală (sapă, seceră, îmblăciu, cuţit, râşniţă şi ţest). Pe alocuri, ele ies ameninţător din trunchiul central, către vizitatori.

 

După vizitarea platformei, publicul coboară pe treptele care conduc direct în sala II.

 

Categorii de obiecte folosite pentru instalaţii: ceramică (căni, blide, oale, borcan, ulcior de nuntă, ţest), lemn (unelte agricole, linguri, mobilier, pristolnice, icoană de vatră), textile (ştergare, faţă de masă, scoarţe), metal (instrumente agricole şi inventar gospodăresc).

 

Lumină din tavan, difuză, perfirată printr-un velum. Punctual, lumini bine direcţionate pentru a desena umbre sau pentru a marca anumite ansambluri, casete şi instalaţii.

 

Sala II

Va fi destinată cabinetului de studiu (buzunare cu texte ţărăneşti şi cugetări, imagini, caiete de reţete–arbore genealogic şi cărţi de bucate, note) aşezate în buzunare de pânză placate pe pereţi. Într-un segment al spaţiului va fi sugerată legătura dintre hrană – element esenţial, puternic – şi cuvinte. Despre ziceri în care trimiterea la mâncare conferă sens exprimărilor şi în vorbirea curentă.

 

1 Response to “Hrana care leagă”


  • Am vazut expozitia si este interesanta. Citind aceasta prezentare imi dau seama ca unele lucruri le-am observat, altele le-am interpretat in alt fel. Ar fi foarte interesant si util un catalog al acestei expozitii.

Leave a Reply