23 mai la NCRR – Pesepolis


Franţa-Statele Unite ale Americii, alb-negru, 95 minute

regizori: Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud

Teheran 1978: Marjane, opt ani, se gândeşte la viitor şi se visează un profet care salvează lumea. Răsfăţată de nişte părinţi moderni şi cultivaţi, foarte legată de bunica sa, ea urmăreşte cu bucurie evenimentele ce duc la izbucnirea revoluţiei care va duce la căderea Şahului şi a regimului său. O dată cu instaurarea Republicii Islamice, vine timpul “comisarilor revoluţiei” care dictează oamenilor până şi cum să se îmbrace şi le impun reguli stricte de comportament. Marjane, care e obligată să poarte voalul islamic, se visează o adevărată revoluţionară. Curând războiul împotriva Irakului aduce bombardamente, lipsuri şi dispariţia celor apropiaţi. În interiorul ţării, represiunea devine tot mai severă. În acest context din ce în ce mai dificil, limba ei ascuţită şi atitudinea sa rebela devin suspecte. Ca s-o protejeze, părinţii ei iau hotarârea s-o trimită în Austria. La Viena, Marjane trăieşte, la paisprezece ani, a doua revoluţie din viaţa sa : adolescenţa, libertatea, emoţiile iubirii, dar şi exilul, singurătatea şi sentimentul de a fi altfel decât ceilalţi.

Povestirile sub formă de benzi desenate ale Marjanei Satrapi “Persepolis: povestea unei copilării” (Pantheon, 2003, versiune în limba engleză) şi “Persepolis 2: povestea întoarcerii” (Pantheon, 2004, versiune în limba engleză) au fost foarte lăudate în Franţa, ţara ei adoptivă, şi în întreaga lume. Acum, a regizat împreună cu Vincent Paronnaud, versiunea animată pe peliculă a memoriilor sale.
Titlul vine de la capitala persană fondată în secolul 6 Î.Hr. de către Darius I., mai târziu distrusă de Alexandru cel Mare. Este un fel de a aminti tuturor că există o civilizaţie veche şi măreaţă, atacată de valuri de invadatori, dar menţinându-se de-a lungul mileniilor, care este mai profundă şi mai complexă decât felul în care oamenii văd Iranul în prezent – o monocultură a fundamentalismului, a fanatismului şi a terorismului.

“Părerea mea este că nu ar trebui să judecăm o naţie întreagă după acţiunile greşite ale câtorva extremişti”, spune Satrapi. “De asemenea, cred că nu ar trebui să uităm iranienii care au murit în închisoare luptând pentru libertate, care au murit în războiul contra Irakului, care au suferit sub diferitele regimuri represive sau pe “cei care au fost forţaţi să îşi părăsească familiile şi patria.”


Marjane Satrapi s-a născut în 1969. A crescut în Teheran unde a urmat cursurile Liceului francez. Apoi a studiat la Viena şi s-a mutat în Franţa în 1994. La Paris, prin intermediul unor colegi scriitori de benzi desenate, a ajuns la Atelier des Vosges, un studio de artişti unde se strângeau marii scriitori de benzi desenate ai momentului. În primul său roman de benzi desenate, Persepolis 1, Marjane povesteşte primii 10 ani ai vieţii sale până la răsturnarea regimului şahului şi începutul războiului dintre Irak şi Iran. În Persepolis, publicat în Octombrie 2001, a descris războiul dintre Irak şi Iran şi adolescenţa sa până a plecat la Viena la vârsta de paisprezece ani. În Persepolis 2, a descris exilul în Austria şi întoarcerea în Iran. De atunci, a publicat Broderies (Broderii) şi Poulet aux Prunes (Pui cu prune). Persepolis este primul ei lungmetraj.

Vincent Paronnaud, cunoscut şi sub numele de Winshluss, s-a născut în 1970 în La Rochelle. Este unul dintre marii scriitori underground de benzi desenate. Împreună cu prietenul şi colaboratorul său Cizo, a inventat personajul “Domnul Ferraille”, figura emblematică a comicului Ferraille Illustré, pe care l-a co-montat cu Cizo şi Felder. Printre proiectele sale solo se numără Super Négra (1999), Welcome to the Death Club şi Pat Boon – Happy End (2001). A devenit cunoscut odată cu nominalizarea pentru Smart Monkey în 2004 şi pentru Wizz şi Buzz (cu Cizo) în 2007 la Festivalul Angoulome Comic Book. Winshluss şi Cizo au co-regizat şi două scurt metraje de animaţie: O’Boy What Nice Legs ( 1 minute – 2004), Raging Blues ( 6 minute – 2003).

Premii:
Premiul Special al Juriului – Festivalul Internaţional de Film Cinemanila, 2008
Marele Premiu – Festivalul de Film de la Londra, 2008
Cel mai bun film într-o limbă străină – Festivalul Internaţional de Film de la Sao Paulo, 2008
Cel mai popular film internaţional – Festivalul Internaţional de Film de la Vancouver, 2008

Nominalizări:
Cel mai bun film – European Film Awards, 2008

Sursa www.port.ro

0 Responses to “23 mai la NCRR – Pesepolis”


  • No Comments

Leave a Reply