Monthly Archive for July, 2011

Ierburi de leac

Expoziţie Mariana Gheorghiu-Bădeni la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

7 iulie – 7 august, sala Irina Nicolau

 

O mare timidă, fremătătoare şi dexteră, s-a cuibărit sub scutul frumosului găsit în risipa naturii. Începând prin a-şi transfigura umila cămăruţă prin alcătuiri obiectual-vegetale, Mariana Gheorghiu-Bădeni a scăpat relativ târziu din asperităţile vieţii pentru a rodi în căminul artei. Persoana bălaie a artistei, cu cap de spiriduş al fâneţii, îmbrăcată în cămeşoi brodat, ar fi trebuit să se întâlnească la timp cu Irina Nicolau, moaşa spiritului năstruşnic de la Muzeul Ţăranului Român. Le despărţeau, ca vârstă, doar un an şi o primăvară. Iar din 3 iulie numărăm, din păcate, nouă veri de la denumirea excelentei săli de expoziţie „Irina Nicolau”, în memoria celei care s-ar fi bucurat acum de etalarea „Ierburilor de leac” dinspre Bădenii Cotnarilor. Amintirile din grădină (pernuţe cu plante uscate, prinse în plasă de ciorap şi brodate apoi somptuos) sau Cădelniţele din colaci de fân l-ar fi narcotizat şi pe scriitorul Franţei profunde, Jean Giono.

Mariana Gheorghiu este un nume prea administrativ pentru a rememora o insolită ploaie de covrigei aurii sau o cuvertură matlasată cu flori uscate. „Petala”, „Otava”, „Cununa” i-ar putea fi „numele de scenă” în arta noastră decorativă, unde a atras atenţia cu delicate ansambluri de miniaturi textile. Potirele din 1994 (careuri perietale din stratificări de aţe tighelite, prezente şi acum în selecţia de la MŢR) au fost ligatura dintre producţia anterioară de vestimentaţie şi deschiderea spre broderie-obiect crescând spre instalaţionism în arta fibrei. Laborioasă până la uitare de sine în faţa materiilor naturale – găsite la îndemână, Mariana Gheorghiu a înfruntat lipsa de mijloace, de atelier, de materii prime scumpe ale artei.

După un premiu internaţional pentru broderie în 1999, expoziţia amplă din 2006 (de la Muzeul de Artă din Cluj ,pentru care a fost premiată de U.A.P.), reconstituia decorativul ritualizat al relicvelor vegetale cu care s-a înconjurat artista. A pornit acum patru decenii din atelierul Facultăţii de Pedagogia Artei de la Iaşi şi dezvoltă, de aproape douăzeci de ani, la Cluj, un univers uimitor al resacralizării vestigiilor gospodăriei rustice. Modelează, răsuceşte, compactează, ordonează şi înnobilează cu broderie şi culori fânul, spicul, bobul, coca, mătasea ciorapului, frunza, acele de pin ori iarba de mare. Văzusem cu nesaţ în expoziţiile colective din anii ’90, împachetările fructiforme din tricot fin, de culoarea pielii, în care respirau somnolent ierburi de tot felul, frunze, seminţe, spini. Treptat, ansamblurile concepute pe alăturări orizontale, devin parietale sau se ramifică mult în spaţiu. Apar paravanele-portal cu cadrele conturate din ierburi, cadre care susţin reţele diafane cu captură de petale. Apar compoziţiile-candelabru cu calicii din plasă fină de sârmă (Scrisori medievale) sau aglomerările cu figurine din aluat (Darul). Artista îşi mărturiseşte întoarcerea la uimirea copilăriei şi la conştiinţa obârşiilor (Satul, Scrisoare de acasă, Vatra, Roata vieţii).

Cotloane imaginare pentru duhurile ierburilor sunt acreditate acum instalaţionist. Mariana Gheorghiu a evoluat de la ludic-ingenios-poverist spre ritmuri compoziţionale hieratice, calme captatoare de reculegere. Creatoarea are deja o decizie calitativă în a recupera materia primă a ciclicităţii vegetalului şi a-l face tezaur în chivot textil. Ansamblul de coconi moi cu icoana câte unei flori sub tul negru, înşiruiţi pe 2,60m, în trei registre (Hora) egalează în bogăţie plastică orice blidar de la Muzeul Ţăranului Român. Convingeţi-vă în Sala Irina Nicolau, până pe 7 august, sub Semn de bucurie în Al 9-lea cer.

Aurelia Mocanu