Monthly Archive for May, 2009

Entre les murs

sună clopoţelul joi, 28 mai, la ora 19 fix

 

 
François e un tânăr profesor de franceză într-un colegiu cu probleme. Nu ezită să-i înfrunte pe Esmeralda, Souleymane, Khoumba şi pe ceilalţi în meciuri verbale jucate fără pauză, ca şi cum însăşi limba ar fi miza jocului. Dar învăţarea democraţiei poate ascunde riscuri nebănuite.


Entre les murs este primul film francez premiat cu Palme d’Or (2008) după 21 ani (1987, Sous Le soleil de Satan de Maurice Pialat), premiul a fost acordat în unanimitate de juriul prezidat de marele actor şi regizor american Sean Penn.

Sursa: www.port.ro

meci de fotbal

Proiecţie specială în onoarea regizorului Corneliu Porumboiu

Şi în acest an, un alt regizor român a câştigat unul dintre cele mai prestigioase premii la Festivalul de la Cannes: Premiul Juriului la selecţia Un Certain Regard şi Premiul FIPRESCI (premiul criticilor jurnalişti) pentru filmul Poliţist, adjectiv. Este a treia oară când Corneliu Porumboiu câştiga la Cannes, începând cu 2004, când a luat locul doi la concursul Cinéfondation pentru cel mai bun film studenţesc Călătorie la oraş.

Pentru a sărbători noul succes al lui Corneliu Porumboiu, NCRR vă invită marţi 26 mai, la ora 21:15 la o proiecţie în aer liber a filmului care a câştigat Camera d’Or la Cannes în 2006 (premiul pentru cel mai bun prim lung metraj): A fost sau n-a fost?

23 mai la NCRR – Pesepolis


Franţa-Statele Unite ale Americii, alb-negru, 95 minute

regizori: Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud

Teheran 1978: Marjane, opt ani, se gândeşte la viitor şi se visează un profet care salvează lumea. Răsfăţată de nişte părinţi moderni şi cultivaţi, foarte legată de bunica sa, ea urmăreşte cu bucurie evenimentele ce duc la izbucnirea revoluţiei care va duce la căderea Şahului şi a regimului său. O dată cu instaurarea Republicii Islamice, vine timpul “comisarilor revoluţiei” care dictează oamenilor până şi cum să se îmbrace şi le impun reguli stricte de comportament. Marjane, care e obligată să poarte voalul islamic, se visează o adevărată revoluţionară. Curând războiul împotriva Irakului aduce bombardamente, lipsuri şi dispariţia celor apropiaţi. În interiorul ţării, represiunea devine tot mai severă. În acest context din ce în ce mai dificil, limba ei ascuţită şi atitudinea sa rebela devin suspecte. Ca s-o protejeze, părinţii ei iau hotarârea s-o trimită în Austria. La Viena, Marjane trăieşte, la paisprezece ani, a doua revoluţie din viaţa sa : adolescenţa, libertatea, emoţiile iubirii, dar şi exilul, singurătatea şi sentimentul de a fi altfel decât ceilalţi.

Povestirile sub formă de benzi desenate ale Marjanei Satrapi “Persepolis: povestea unei copilării” (Pantheon, 2003, versiune în limba engleză) şi “Persepolis 2: povestea întoarcerii” (Pantheon, 2004, versiune în limba engleză) au fost foarte lăudate în Franţa, ţara ei adoptivă, şi în întreaga lume. Acum, a regizat împreună cu Vincent Paronnaud, versiunea animată pe peliculă a memoriilor sale.
Titlul vine de la capitala persană fondată în secolul 6 Î.Hr. de către Darius I., mai târziu distrusă de Alexandru cel Mare. Este un fel de a aminti tuturor că există o civilizaţie veche şi măreaţă, atacată de valuri de invadatori, dar menţinându-se de-a lungul mileniilor, care este mai profundă şi mai complexă decât felul în care oamenii văd Iranul în prezent – o monocultură a fundamentalismului, a fanatismului şi a terorismului.

“Părerea mea este că nu ar trebui să judecăm o naţie întreagă după acţiunile greşite ale câtorva extremişti”, spune Satrapi. “De asemenea, cred că nu ar trebui să uităm iranienii care au murit în închisoare luptând pentru libertate, care au murit în războiul contra Irakului, care au suferit sub diferitele regimuri represive sau pe “cei care au fost forţaţi să îşi părăsească familiile şi patria.”


Marjane Satrapi s-a născut în 1969. A crescut în Teheran unde a urmat cursurile Liceului francez. Apoi a studiat la Viena şi s-a mutat în Franţa în 1994. La Paris, prin intermediul unor colegi scriitori de benzi desenate, a ajuns la Atelier des Vosges, un studio de artişti unde se strângeau marii scriitori de benzi desenate ai momentului. În primul său roman de benzi desenate, Persepolis 1, Marjane povesteşte primii 10 ani ai vieţii sale până la răsturnarea regimului şahului şi începutul războiului dintre Irak şi Iran. În Persepolis, publicat în Octombrie 2001, a descris războiul dintre Irak şi Iran şi adolescenţa sa până a plecat la Viena la vârsta de paisprezece ani. În Persepolis 2, a descris exilul în Austria şi întoarcerea în Iran. De atunci, a publicat Broderies (Broderii) şi Poulet aux Prunes (Pui cu prune). Persepolis este primul ei lungmetraj.

Vincent Paronnaud, cunoscut şi sub numele de Winshluss, s-a născut în 1970 în La Rochelle. Este unul dintre marii scriitori underground de benzi desenate. Împreună cu prietenul şi colaboratorul său Cizo, a inventat personajul “Domnul Ferraille”, figura emblematică a comicului Ferraille Illustré, pe care l-a co-montat cu Cizo şi Felder. Printre proiectele sale solo se numără Super Négra (1999), Welcome to the Death Club şi Pat Boon – Happy End (2001). A devenit cunoscut odată cu nominalizarea pentru Smart Monkey în 2004 şi pentru Wizz şi Buzz (cu Cizo) în 2007 la Festivalul Angoulome Comic Book. Winshluss şi Cizo au co-regizat şi două scurt metraje de animaţie: O’Boy What Nice Legs ( 1 minute – 2004), Raging Blues ( 6 minute – 2003).

Premii:
Premiul Special al Juriului – Festivalul Internaţional de Film Cinemanila, 2008
Marele Premiu – Festivalul de Film de la Londra, 2008
Cel mai bun film într-o limbă străină – Festivalul Internaţional de Film de la Sao Paulo, 2008
Cel mai popular film internaţional – Festivalul Internaţional de Film de la Vancouver, 2008

Nominalizări:
Cel mai bun film – European Film Awards, 2008

Sursa www.port.ro

DUO DARDENNE

Copilul - vineri, 22 mai, ora 19.00

Belgia-Franţa, 2005, dramă, 91 minute

A deveni părinte nu înseamnă neapărat şi a te maturiza. Aceasta pare să fie concluzia filmului. Doi tineri, Sonia (de 18 ani) şi Bruno (de 23), trăiesc într-un mic orăşel belgian. Amândoi au un mod de viaţă care nu le asigură un venit fix, iar apariţia fiului lor, Jimmy, creează şi mai multe probleme. Asta până în ziua în care Bruno se gândeşte că Jimmy ar putea fi nu numai pricină de cheltuieli, ci şi o sursă de venituri (mai ales pe piaţa neagră). Filmul fraţilor Dardenne urmăreşte o părticică din destinul unui mic escroc. Derutele, umplerea timpului cu mici găinării, singur sau cu soţia lui. Şi, fie că împinge un cărucior, fie un scuter, disperarea lui are mereu o surdină, o doză de inconştienţă. Filmat din mână, în locaţii reale, fără muzică, filmul acesta e supus curentului DOGMA.
Lucrând împreună cu fratele său mai mic Luc, regizorul şi scenaristul Jean-Pierre Dardenne a devenit unul din exponenţii principali ai cinematografului belgian al anilor ’90. Fraţii Dardenne sunt cunoscuţi datorită filmelor lor, ce prezintă drama unor vieţi trăite în zone industriale defavorizate, în care criteriile etice şi morale personale intră în conflict cu necesitatea de a avea un trai cât de cât decent. Filmul lor “Rosetta” a fost recompensat cu Palme d”Or la Cannes în 1999.

Premii şi nominalizări:
- Palme d’Or 2005 Festivalul Internaţional de Film de la Cannes – Premiul Guldbagge pentru Cel mai bun film străin 2005 Premiile Guldbagge (Suedia).
- Nominalizări Premiul César pentru Cel mai bun regizor, Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu original & Cea mai bună actriţă debutantă 2005
- Nominalizări Premiul EFA pentru Cel mai bun actor & Cel mai bun film / 2005 Premiile Academiei Europene de Cinema
- Nominalizări Premiul Joseph Plateau pentru Cel mai bun actor, Cea mai bună actriţă, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu & Cel mai bun film 2005 Premiile Joseph Plateau (Belgia).

Tăcerea Lornei – sâmbătă 23 mai, ora 17.00 şi ora 21,15; duminică, 24 mai, ora 19.00

Belgia-Anglia-Franţa-Italia, 2008, dramă, 105 minute

Sokol şi Lorna sunt doi imigranţi albanezi în Belgia, care visează să-şi lase într-o zi slujbele care nu le aduc nicio satisfacţie şi să deschidă un snack bar. Pentru asta, au însă nevoie de bani şi de statutul de rezident permanent. În dorinţa de a-şi îndeplini visul, Lorna devine complicele lui Fabio, un şofer de taxi italian, de fapt, cap al lumii interlope. Acesta pune la cale un plan conform căruia, pentru a obţine cetăţenia, Lorna trebuie să se căsătorească cu Claudy, un tânăr belgian pe care Fabio este dispus să-l plătească. Însă Claudy urmează să fie ucis, iar Lorna să se recăsătorească cu Andrei, un rus gata să plătească bani grei Lornei şi lui Fabio ca să aibă act de identitate belgian. Dar o să păstreze oare Lorna tăcerea?


Premii:
Cel mai bun scenariu – Festivalul de Film de la Cannes, 2008;
Cel mai bun film francofon – Premiile Lumiere, Franţa, 2009.


Fraţii Jean-Pierre şi Luc Dardenne fac parte dintre puţini regizori care au obţinut de două ori premiul Palme d’Or, la Festivalul de la Cannes. Au mai reuşit această performanţă Bille August, Francis Ford Coppola, Shohei Imamura, Emir Kusturica. Fraţii Dardenne şi-au început cariera cinematografică la sfârşitul anilor 1970. Primul lor film a fost un documentar, Le Chant du rossignol, despre rezistenţa împotriva naziştilor in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Belgia. În 1986, au realizat primul film de ficţiune, Falsch, despre o familie de evrei masacrată de nazişti. După acesta, au urmat Je pense a vous (1992), La Promesse (1996), Rosetta (1999), cu care au câştigat Palme d’Or la Festivalul de film de la Cannes. Tot la Cannes, în 2002, filmul regizat de fraţii Dardenne, Le Fils (2002) a obţinut premiul juriului ecumenic pentru cel mai bun actor, Olivier Gourmet, iar în 2005 au obţinut din nou premiul Palme d’Or pentru filmul L’Enfant. Caracteristica filmelor făcute de fraţii Dardenne este lipsa coloanei sonore.

sursa www.port.ro

Radu Muntean – regizorul lunii mai la NCRR

La sfârşitul Festivalului Filmului European şi cu ocazia Festivalului de Film de la Cannes, regizorul Radu Muntean propune publicului bucureştean o selecţie de filme câştigătoare la Cannes, din ediţiile 2005 – 2008:

Tăcerea Lornei, fraţii Dardenne (Cel mai bun Scenariu Cannes 2008)

Copilul, fraţii Dardenne (Palme d’Or Cannes 2005)

Persepolis, V. Paronnaud şi M. Satrapi (Premiul Juriului Cannes 2007)

Cele Trei Maimuţe, N.B. Ceylan (Cel mai bun regizor, Cannes 2008)

A fost sau n-a fost ?, C. Porumboiu (Camera d’Or Cannes 2006)

Clasa, L. Cantet, (Palme d’Or Cannes 2008)

Gomorra, M. Garrone, (Marele Premiu Cannes 2008)

Moartea domnului Lăzărescu, C. Puiu, (Câştigător Un Certain Regard, Cannes 2005)

şi cel mai recent film al său film, Boogie, selecţionat la Quinzaine des Réalisateurs, Cannes 2008

Joi, 22 mai, de la ora 19.00, Radu Muntean va fi prezent la Noul Cinematograf al Regizorului Român – Studioul Horia Bernea, la proiecţia filmului Boogie, pentru o întâlnire cu publicul.

Concurs port.ro

Intri aici.

Răspunzi la o întrebare.

Câştigi o seară de filme documentare la

Noul Cinematograf al Regizorului Român.

Festivalul Filmului European 9 -17 mai

Sinopsis-uri, trailers, informaţii despre regizorii şi filmele din festival găsiţi pe www.festivalulfilmuluieuropean.ro

Filme documentare despre căsătorie din zestrea ASTRA Film

Miercuri, 6 mai, ora 18.30

FAT FIANCÉES/ Logodnicele grase

Regia John Bulmer

UK, 2004

52 min.

Pentru populaţia Bahima din Uganda de vest, „frumos” este sinonim cu „gras”, mai ales în privinţa femeilor. Unitatea de măsură cu care bărbaţii apreciază frumuseţea unei femei sunt kilogramele, care trebuie să fie cât mai multe. De aceea, tinerele care se pregătesc pentru căsătorie sunt supuse unui regim care să le asigure această calitate mult apreciată: sunt scutite pe cât posibil de orice activitate, în schimb sunt hrănite până la refuz. În momentul căsătoriei, tânăra mireasă devine atât de grasă încât cu greu se mai poate ţine pe picioare. Odată căsătorită, statura impozantă a tinerei soţii trebuie menţinută cu cantităţi mari de lapte şi cât mai puţină muncă fizică. O nevastă obeză e un simbol al prosperităţii soţului ei. Filmul o prezintă pe Sheila, care, la 17 ani, este supusă regimului de îngrăşare pentru căsătoria ei cu Moses. Dar ea îşi doreşte altceva. Ar prefera să rămână cu părinţii şi să meargă la şcoală. Filmul prezintă o faţetă a conflictului dintre tradiţie şi modernitate.

Miercuri, 6 mai, ora 21.00

SENTENCED TO MARRIAGE/ Condamnare la căsnicie

Regia Anat Zuria,

Israel, 2004

65 min.

Trei soţii prinse în capcana tribunalului religios. Trei femei care nu pot divorţa în lipsa consimţământului soţului. Depind de bunul plac al soţilor lor şi îşi aşteaptă eliberarea fără să ştie când – şi dacă – va veni. Între timp, nu pot avea alte relaţii, pentru că o femeie căsătorită este teritoriu interzis pentru ceilalţi bărbaţi. În Israelul democratic al sec. XXI, legea le condamnă la suferinţă. Sunt tinere şi sunt anonime, aşa că vocea lor are puţine şanse să se facă auzită. Filmul urmăreşte situaţia kafkiană a trei femei, Tamara, Michelle şi Rachel, care fac tot ceea ce este omeneşte posibil să scape dintr-o căsnicie pe care nu o mai doresc.