B.01, blog ţărănesc, Buc., Muntenia, încep. sec. XXI

Ne place când se scrie despre noi în presă, dar parcă ne place şi mai mult când vizitatorii simt nevoia să împărtăşească ce au văzut şi ce au simţit la MŢR.

Spun cu ruşine că, deşi am mâncat nenumărate platouaşe şi am băut o grămadă de sucuri de mere la terasă, nu am intrat niciodată să văd muzeul. Şi rău am făcut, pentru că e de văzut. Mi-a plăcut mult felul în care se inserează pe negândite aproape de tine. Reuşeşte cumva să evadeze din tiparul clasic de muzeu, cu exponate încătuşate sub vitrine. Am simţit pasiunea cu care au fost amenajate toate sălile, cu scrisuri şi poveşti şi am intrat în atmosferă.

Iar ideea Siminei cu indiciile ne-a prins total şi ne-a făcut să vedem totul cu mult mai mare atenţie, aşa cum probabil că şi-a dorit să o facem.

Cântarea României, festival naţional organizat în România socialistă o dată la doi ani, începând cu 1976, a reinventat ţăranul român, maimuţărindu-l pe scenele ţării în spectacole „folclorice”.

Muzeul Ţăranului Român s-a vrut, încă de la înfiinţare, o reacţie faţă de imaginea acestui ţăran săltăreţ, împopoţonat cu costume tricolore, cântând plin de veselie ode patriei înfloritoare.

Ulciorul „executat de tovarăşa Smaranda Căpăţână Org. U.F.D.R. Buzău” a intrat în patrimoniul Muzeului de Artă Populară în 1957. Fişa de obiect ne dezvăluie însă adevărata lui dată de naştere, 1949 şi valoarea lui la data achiziţionării, 5 lei.

Se pare că fabrica de cherestea de la Nehoiu, reprezentată pe ulcior, a fost un centru muncitoresc important în perioada interbelică. Istoriografia de partid a accentuat componenta revoluţionară a fabricii-martir incendiată în repetate rânduri.

Interesant este că naraţiune comunistă a supravieţuit regimului şi a fost încorporată în istoria locală.

Anii de lupta revoluţionară din 1920-1927 au cuprins şi Nehoiu, greva muncitorilor bine organizată (care revendicau o viaţă mai bună), determinând administraţia să recurgă la un gest disperat (incendierea fabricii). După cinci ani, în 1925 s-a construit o nouă fabrică, iar memoriul semnat de peste 400 de muncitori (majoritatea prin punerea de deget), care îşi revendicau aceleaşi drepturi ca în 1920, nu e luat în consideraţie nici în 1926.

După cum ai aflat deja, între 5 şi 12 februarie 2010, Muzeul Ţăranului Român te invită să cauţi urmele fostului Muzeu de Istorie a Partidului Comunist, a Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România în actuala expoziţie permanentă. Ce afli abia acum este că tot noi te ajutăm să şi trişezi.

În fiecare zi, cât timp obiectele comuniste vor bântui expoziţia permanentă, noi le vom demasca aici pe blog: cine sunt, de unde vin, cu cine colaborează şi, mai ales, unde se ascund.

Mai mult, dacă ai informaţii în plus despre obiectele prezentate, lucruri pe care dânsele le ascund, aspecte din cariera lor trecută pe care le ţin sub tăcere, nu ezita să laşi aici o mică notă informativă. Ne interesează de asemenea şi părerile tale despre experimentul pus la cale în această săptămână. E cu folos? E degeaba? Te pune pe gânduri sau te pune pe fugă?

Cele mai interesante comentarii, recenzii de expoziţie, luări de poziţie, sugestii şi sesizări vor fi premiate cu o vizită ghidată în subsolurile Muzeului, în colecţiile care au supravieţuit Muzeului Partidului Comunist.

Începem?

Obiectul zilei de azi este o matriţă de tipărit manifeste. E un obiect simplu, de lemn cu un mesaj hotărât: Guvernul fascist este caput! Se poate specula că ar fi funcţionat şi ca un fel de stencil interbelic, putând fi aplicat nu numai pe hârtie ci şi pe ziduri.

Multă vreme ne-am îndoit de autenticitatea acestui obiect. El provine cu siguranţă din fostul Muzeu al Partidului dar fişa lui s-a pierdut (ca de altfel şi fişele celorlalte obiecte care au rămas în posesia noastră) aşa că nu îi putem trasa istoria mai departe. Un specialist în prese şi tiparniţe ne-a spus că lemnul e îndeajuns de vechi ca să fie din perioada interbelică sau al doilea război mondial. În plus, obiectul pare destul de folosit ceea ce invalidează supoziţia ca ar fi fost creat după 1945 doar pentru a fi expus în muzeu.

Un obiect original al comunismului ilegalist?

În percepţia comună, patrimoniul este aproape prin definiţie „naţional” – sau, eventual, mondial. Este vorba, adică, de valori reprezentative pentru naţiune – sau pentru omenire. Ce înseamnă atunci „patrimoniu local”, ce reprezintă bunurile colecţionate de către aşa-numitele „muzee locale”? Sau este vorba, de fapt, tot despre aceeaşi referinţă naţională dar la o scală mai modestă, după posibilităţile locului?

După un secol şi jumătate de construcţie naţională, colecţiile locale care înfloresc în ultima vreme în România mult dincolo de spaţiul celor câteva muzee săteşti mai mult sau mai puţin spontane din timpul comunismului, pun prin chiar existenţa lor o problemă deloc trivială: ce înseamnă „localul”, în general, şi cum poate fi definit un „patrimoniu” la acest nivel?

Concertul / Le concert

regia Radu Mihaileanu, Romania, Franta, Italia, Belgia, 2009, 119 min.

cu:Aleksei Guskov, Mélanie Laurent, Dmitri Nazarov, François Berléand, Miou-Miou, Vlad Ivanov

Le concert spune povestea comico-dramatica a unui fost dirijor al teatrului Balshoi din Moscova, concediat cu 27 de ani in urma pe motiv ca refuzase sa se dezica de membrii evrei ai orchestrei. Acesta isi duce zilele, un sfert de secol mai tarziu, in cadrul aceleasi institutii, pe umilul post de ingrijtor. Lucrurile se schimba drastic si viata acestui paria ia o intorsatura dramatica in noaptea in care, stergand praful de pe biroul directorului, da peste un fax prin care orchestra teatrului este invitata sa tina o reprezentatie in sala de concerte pariziana Chatelet…

Vineri, 15 ianuarie, orele 18:00

Sambata, 16 ianuarie, orele 18:00

Duminica, 17 ianuarie, orele 16:00 si 20:30

Marti, 19 ianuarie, orele 20:30

Joi, 21 ianuarie, orele 20:30

Traieste! Va, vis et deviens

regiaRadu Mihaileanu, Franta – Belgia – Israel – Italia, 2005, 140 min.

cu : Yaël Abecassis, Roschdy Zem si Moshe Agazai

Transportat din Sudan in Israel cu ajutorul Mosadului (in cadrul operatiunii Moise 1986) intr-un grup de evrei etiopieni, copilul Schlomo este fortat sa inceapa o viata noua intr-un oras si o cultura pe care nu le intelege. Filmul descrie viata micutului dupa ce este adoptat de o familie israeliana, el nefiind evreu. O poveste fascinanta despre loialitate, dragoste si identitate.

Miercuri, 20 ianuarie, orele 18:00

Cealalta Irina

regia Andrei Gruzniczki, Romania, 2009, 90 min.

cu: Andi Vasluianu, Dana Dogaru, Gabriel Spahiu

Cealalta Irina este „Irina” pe care Aurel o descopera incetul cu incetul, cand e prea tarziu. Adica abia dupa ce ea s-a intors acasa inchisa intr-un sicriu de zinc. Sicriul, sigilat cu ceara rosie, vine din strainatate, acolo unde Irina plecase sa lucreze, ambitioasa, pentru un viitor mai bun. Viitor care nu-l includea pe Aurel.

Vineri, 15 ianuarie, orele 20:30

Sambata, 16 ianuarie, orele 16:00 si 20:30

Duminica, 17 ianuarie, orele 18:30

Marti, 19 ianuarie, orele 18:30

Miercuri, 20 ianuarie, orele 21:00

Joi, 21 ianuarie, orele 18:30

Duminica, 6 decembrie, ora 13.00, Good Homes vă invită la un exerciţiu de creativitate în spiritul sărbătorilor şi al unei vieţi mai ecologice.

Ziare şi reviste citite, rulmenţi, tastatura veche, banda de caseta, cutii de aluminiu, dopuri de plută sau capace, din toate acestea Good Homes şi voluntarii proiectului ecologic JunkMade vor face decoraţiuni pentru bradul de Crăciun la atelierul Good Homes din cadrul Târgului de Sfântul Nicolae de la Muzeul Ţăranului Român.

Un demers creativ JunkMade

Proiectul Junk Made, lansat de asociaţia EcoAssist şi susţinut de Good Homes, este un demers creativ ;i ecologic care demonstrează că se pot realiza obiecte decorative, unele chiar funcţionale, din orice tip de material reciclabil ce poate fi considerat gunoi.

„Din ceea ce obişnuim să numim inerţial „gunoi” se pot naşte nişte lucruri extraordinare. Este un exerciţiu de creativitate şi un pas de pornire pentru oricine vrea să înceapă o viaţă mai eco în paşi mici şi verzi, în propriile apartamente de bloc.” Ioana Hodoiu, Manager Editorial Good Homes

„În numărul de decembrie al revistei Good Homes venim cu o perspectivă nouă asupra decoraţiunilor de Crăciun: nu este nevoie să cumpăram globuri, acadele din plastic şi steluţe pentru brad de la magazin, ci le putem face chiar noi, folosind materiale reciclate, un ac de cusut şi puţină imaginaţie”, Oana Livadariu, Redactor-şef Good Homes.

De Moş Nicolae, cadourile de la Good Food le poţi primi în cizme doar dacă sunt impermeabile (in caz ca da pe-afara paharul de vin fiert) si mari cat o gradina zoologica (pregatim reni, vulpi si ursuleti de turta dulce). Deci te asteptam sa le ridici personal, la Muzeul Taranului Roman, pe 6 decembrie, incepand cu ora 13. Vino fara masina si infometat doar pe jumatate, ca sa poti astepta pana se racesc merele coapte, tocmai scoase din cuptor. Ne gasesti si cu ochii inchisi, trebuie doar sa te iei dupa mirosul de unt, scortisoara si nuci prajite.

Pandora’nin kutusu, 2008, Turcia-Franţa-Germania-Belgia, dramă, 112 min

Două surori şi frate lor locuiesc în centrul Istanbulului. Trăiesc o viaţă de clasă medie – superioară, iar părerile diferite despre viaţă i-au cam îndepărtat.
Într-o zi toţi sunt sunaţi … Cineva a dispărut, iar ei trebuie să-şi pună deoparte neînţelegerile şi să se întoarcă în satul lor natal.
Dar când “cutia Pandorei” se deschide îşi dau seama că vechile conflicte nu dispar, ele trebuie rezolvate…

Premii şi festivaluri
San Sebastian Film Festival, 2008
Premiul “Golden Shell” pentru cea mai bună actriţă (Tsilla Chelton)
Premiul “Golden Shell” pentru cel mai bun film

Toronto International Film Festival 2008
În selecţia oficială

Golden Orange Film Festival, Antalya 2008
Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar (Övül Avkıran)

Date tehnice
durata 112 min ● format 35 mm 1.85 :1● sunet dolby digital
titlul original: Pandora’nin kutusu ● limba originală: turcă ● subtitrat în română

Ea, Ana Maria Sandu, a publicat poemul epic Din amintirile unui Chelbasan, romanul Fata din casa vagon şi tocmai a terminat o nouă carte cu titlul Omoară-mă!

El, Dan Lungu, a scris cunoscutele romane Raiul găinilor,  Sunt o babă comunistă şi, în 2009, romanul Cum să uiţi o femeie.

Ei se vor întâlni. Nu-i nici dragoste, nici luptă…

Sunt Povestitorii de la Şosea, de miercuri, 18 noiembrie, ora 19.00, la Clubul “[ranului de la Muzeul Ţăranului Român.

Te aşteptăm la o lectură publică incitantă, moderată de Marius Chivu.