Archive for the 'muzici' Category

Dobrogea. Între pământ şi mare, amprenta timpului şi a omului

Târgul de Florii 2012

Târgul de Florii

 

 

Chopin îndrăgostit

1 martie – 1 aprilie, Sala Foaier

 

Ce-am făcut un an de zile, în 5 minute

Prezentarea activităţii Muzeului Naţional al Ţăranului Român din 2011.

Conferinţa susţinută de Laurent Aubert

Mulţumim www.privesc.eu.

Zilele Muzeului Ţăranului 2011

 

 

Programul Zilelor Muzeului Ţăranului 2011

 

 

9 – 11 septembrie, între orele 10.00 şi 18.00, în Curte

Târgul iconarilor şi al meşterilor cruceri

 

9 septembrie, ora 12.00, Sala Acvariu

Vernisaj Cruci de punte – instalaţie Paul Balaci, crucer din satul Salcia, Dolj

Expoziţie deschisă până la 14 septembrie

 

9 septembrie 2011, ora 15.00, Sala Multimedia (Şcoala Satului)

Vernisaj Mărturii materiale ale organizării sociale a saşilor transilvăneni din zona Mediaşului. Bresle. Vecinătăţi. Frăţii.

Expoziţie organizată de Muzeul Municipal Mediaş

Expoziţie deschisă până la 13 noiembrie

 

9 septembrie, ora 17.00, Sala Irina Nicolau

Vernisaj Portret / Atelier Corina Petculescu, expozeu vizual

Expoziţie deschisă până la 6 octombrie

 

10 septembrie, ora 10.30, Casa Antonie Mogoş şi La nuiele

Unde-o fi Moş Mogoş?

Atelier de educaţie muzeală

Asociaţia De dragul Artei, Cărtureşti, Teatrul „Ion Creangă”

 

11 septembrie, ora 16.30, Casa Antonie Mogoş şi La nuiele

Unde-o fi Moş Mogoş?

Atelier de educaţie muzeală

Asociaţia De dragul Artei, Cărtureşti, Teatrul „Ion Creangă”

 

12 septembrie, ora 16.00, Cărtureşti MNŢR

Conferinţa Clarei Kleininger:

Muzeul Naţional de Antropologie din Mexic – un important centru de cercetare

 

12 septembrie, ora 18.30, Clubul Ţăranului

Lansarea Ghidului Verde Michelin România, Editura Meteor Press

 

13 septembrie, ora 17.00, Cărtureşti MNŢR

Lansare de carte: Costumul tradiţional în România, coordonator dr. Georgeta Roşu

 

14 septembrie, între orele 9.00 şi 17.00, Studioul Horia Bernea

Conferinţa naţională Mobilitatea colecţiilor

 

14 septembrie, ora 13.00, Biserica Mavrogheni

Pomenire Horia Bernea

 

14 septembrie, ora 17.30, Sala Foaier

Vernisaj Oale şi ulcele, concert Avant’n’gard

Lansarea caietului Oale şi ulcele

Expoziţie deschisă până la 16 octombrie

 

15 septembrie, ora 17.00, Clubul Ţăranului

Lansarea ediţiei bibliofile a cărţii Muzeul de la Şosea, de Petre Popovăţ

 

15 septembrie, ora 19.00, Studioul Horia Bernea

Spectacol de teatru: Iubeşte-mă… America, de Claudia Motea şi Al. G. Croitoru

 

15 septembrie, ora 21.00, Studioul Horia Bernea

Black Shorts. Cinci scurtmetraje experimentale, despre viaţa de zi cu zi din Georgia

 

16 septembrie, ora16:30, Librăria Cărtureşti MNŢR

Conferinţă susţinută de Laurent Aubert: La musique „tsigane” ou le fruit défendu. Rencontre avec les lăutari de Clejani

 

16 septembrie, ora 21:00, Studioul Horia Bernea şi curtea muzeului

Noaptea Albă a Filmului Românesc

ora 21:00 – 22.45 Bună! Ce faci?

ora 23.15 – 00.45 Eu când vreau să fluier, fluier

ora 22:00 – 01.00 Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu – în curte

 

17 septembrie, ora 10.00, Sala Oaspeţi

Pe aripile timpului, Sound exhibition

Expoziţia, deschisă până la 5 februarie 2012, este realizată în parteneriat cu Muzeul de Etnografie din Geneva şi cu Ambasada Confederaţiei Elveţiene în România.

 

17 septembrie, Clubul Ţăranului

Festival de gastronomie aromânească

De la ora 14:00, Grigore Leşe va prezenta noul album, Muzici străvechi de Grigore Leşe şi Aromânii Fârşeroţi.


17 septembrie, ora 10.30, Casa Antonie Mogoş şi La nuiele

Unde-o fi Moş Mogoş?

Atelier de educaţie muzeală

Asociaţia De dragul Artei, Cărtureşti, Teatrul „Ion Creangă”

 

17 septembrie, ora 20.00, Clubul Ţăranului

Voci paralele – recital de poezie română şi catalană

Proiect al Institutului Cultural Român

 

18 septembrie 2011, ora 12.00, Muzeul Udrişte Năsturel din Hereşti, Judeţul Giurgiu

Vernisaj Piatra şi lutul

Expoziţie deschisă până la 16 septembrie 2012

 

18 septembrie, ora 16.30, Casa Antonie Mogoş şi La nuiele

Unde-o fi Moş Mogoş?

Atelier de educaţie muzeală

Asociaţia De dragul Artei, Cărtureşti, Teatrul „Ion Creangă”

 

Co-producător: TVR Cultural

Parteneri media: Radio România, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, RFI, 24-FUN, Observator cultural, Cultura, Port.ro, HotNews.ro, WebPR.ro, LiterNet, www.Calendarevenimente.ro, Zeppelin, Igloo, www.OnlineGallery.ro, www.ArtClue.net, www.121.ro, www.LumeBuna.ro, www.metropotam.ro, www.modernism.ro, www.DacicCool.ro, www.SensoTV.ro, www.TravelMix.ro, www.bucuresti365.ro, www.lacasuriortodoxe.ro, www.comunicatedepresa.ro

Parteneri: Clubul Ţăranului, Cărtureşti MŢR, Institutul Cultural Român, Artex, Festivalul George Enescu, Cocor Media Channel

 

Martor, Riri şi voie bună

Sâmbătă, 29 ianuarie, ne-am întâlnit, mai mulți decât ne așteptam, la Școala Satului, să vorbim despre ce am mai făcut la Muzeu, dar să și lucrăm împreună. Am vorbit, am cântat, am mâncat pite macedonești, am băut vin și am cusut pliculețe din hârtie manuală. În ele am pus apoi fragmente de ziceri ale Irinei Nicolau, că tot era ziua ei de naștere. Unii invitați ne-au lăsat în dar „operele lor”, alții ne-au trimis imagini cu ceea ce au lucrat. Le mulțumim tuturor, îi așteptăm să revină curând (că ocazii la noi sunt gârlă), și vă arătăm, doar vouă, plicul cusut de Mioara Lujanschi.

plicul cusut de Mioara Lujanschi

lansare Martor 15 & Troiţe

la treabă, la făcut de plicuri

Via Balkanica au cântat muzică aromânească

Veşmânt de hârtie pentru cabina de proiecţie a MŢR

Ne face plăcere să vă invităm la Muzeul Ţăranului Român, în perioada 7-12 iulie, să vedeţi pas cu pas, cum decorăm cabina de proiecţie în lemn de brad şi hârtie manuală.

Deşeuri de hârtie, flori, pânze, iarbă, răşini naturale şi lemn se vor metamorfoza în hainele de gală ale cabinei de proiecţie din curtea interioară a Muzeului.

Hârtia manuală va fi turnată sub forma unei pelicule de film în trei secvente Prima, „Destrămarea” va fi sugerată prin hârtie manuală cu inserţii de flori şi textile; a doua, „Arătarea” prin hârtie manuală cu inserţii de plante şi text şi a treia „Zmeul Ţesător” prin hârtie manuală simplă ştanţată în formă de cruce.

Dacă nu sunteţi curioşi să asistaţi la alchimia elementelor, vă aşteptăm la evenimentul de lansare, duminică, 12 iulie, ora 21:00, cu o cabină de proiecţie gata îmbrăcată, pregătită să ruleze un film mut, ilustrat muzical de ansamblul Einuiea.

Cabinetul figurilor de ceară / Das Wachsfigurenkabinett, un film mut în alb-negru căruia i se suprapune acompaniamentul muzical live al ansamblului Einuiea. O creaţie reprezentativă a expresionismului cinematografic, Cabinetul figurilor de ceară, regizat de Paul Leni şi lansat în 1924, cuprinde trei poveşti fantastice, avându-i ca protagonişti pe califul Harun-al-Rasid, ţarul Ivan cel Groaznic şi Jack Spintecătorul. Filmul conţine inserturi de text din Caragiale şi 1001 de nopţi, recitate de actriţa teatrului Nottara, Crenguţa Hariton.

Veşmânt de hârtie pentru cabina de proiecţie este un proiect realizat de Muzeul Ţăranului Român şi Atelierul de carte cu sprijinul www.PETOCURI.ro.

CONTACT:

Relaţii publice Muzeul Ţăranului Român

021 317 96 60

info@muzeultaranuluiroman.ro

Atelierul de carte

Răzvan Supuran, Hârtier

0728 516 800

atelieruldecarte@fiiverde.ro


meci de fotbal

Seară de muzici tradiţionale

Marţi, 17 martie, ora 19.30, la Clubul Ţăranului

 

Higheghea cu goarnă din Bihor

 

 

În satele Bălnaca, Bratca, Birtin şi Vadu Crişului din răsăritul Bihorului, muzicanţii mânuiesc un instrument bizar, inexistent în alte ţinuturi ale României: vioara-trompetă, sau „highèghea cu goarnă”. Când şi de unde va fi apărut oare această struţo-cămilă? Să încercăm să presupunem…

În 1902, revista britanică The Strand Magazine prezenta pe larg năstruşnica invenţie a englezului A. Stroh: o vioară fără corp, de căluşul căreia era ataşată o membrană de telefon (= corp vibrator) pusă în legătură cu un pavilion de goarnă (= rezonator). Invenţia i-a sedus pe câţiva lutieri care au produs-o sub numele de Stroh violin şi au încercat să o vândă. Instrumentul n-a avut succes de piaţă. Dar, nu se ştie exact cum – probabil prin negustorii ambulanţi din imperiul Austro-Ungar – Stroh violin a nimerit în satele bihorene. Meşterii localnici au văzut-o, au întors-o pe toate feţele, au copiat-o şi au pus-o în vânzare prin târguri. Muzicanţii hegheduşi (= violonişti) au început s-o folosească la jocuri şi la petreceri de tot felul. Clienţii lor, ţăranii, s-au declarat foarte mulţumiţi : sunetul noului instrument era mai puternic şi mai sfredelitor decât cel al „highèghei” – adică a viorii lor obişnuite. Curând vioara-trompetă a devenit simbolul muzical al întregii Ţări a Crişurilor.

După 1989, vioara-trompetă a devenit o marfă deosebit de interesantă: străinii în trecere prin marele târg anual din Negreşti au văzut-o, au examinat-o cu uimire, i-au auzit sunetul de pe la heghedùşii care bântuiau cântând printre tarabe şi s-au grăbit să şi-o achiziţioneze, ca pe o drăcovenie exotică. Meşterii populari din satele Roşia şi Bratca au prins curaj şi au fabricat noi şi noi highèghe cu goarnă, pentru localnici, pentru muzee, pentru străini, pentru muzicienii academici din România şi de aiurea…. în fine, pentru cine se nimereşte.

Pe vremuri, higheghea cu goarnă cânta doar cu acompaniamentul unei dobe de mărime mijlocie, pe care bihorenii şi-o construiau după gustul lor. Aşa vor cânta astăzi românul Nelu Petru Jolţe din Vadu Crişului şi Guti Siminic, rom din satul Bălnaca – doi dintre muzicanţii cei mai preţuiţi în regiune. Să spunem însă adevărului pe nume: în zilele noastre vioara cu goarnă se asociază frecvent cu  saxofonul, orga electronică şi toba de prăvălie. Mai mult chiar: la masa mare a nunţilor de oraş, muzicanţii nu ezită să-i aplice o doză, care îi amplifică sunetul, dar totodată i-l şi denaturează. Dar indiferent de instrumentele cu care se îmbină, highèghea execută cântările doinite şi melodiile de joc din regiune : Sălăjanul (numit pe alocuri Ardeleanul sau Pe Picior), Luncanul (sau Polca sau Poarga), Învârtita rară (sau Rarul) şi Mănănţelul.

 

Clanul Arginţilor

 

Cu nouă ani în urmă, Horia Bernea se ataşase nebuneşte de una din piesele de pe primul disc al colecţiei noastre „Ethnophonie” (Sfârşit de mileniu în satul românesc): „Sârba lui Nicu Zlătaru”. Horia – omul cu cel mai rafinat gust muzical pe care l-am cunoscut vreodată – o asculta în atelierul lui, când picta. De câte ori ne vedeam, îmi repeta cu încăpăţânare: Trebuie să mergi iar la domnul Pripor ăsta, care ştie cu siguranţă şi altele. Trebuie ! Pripor era numele satului gorjenesc, nu al muzicianului. Dar nu l-am contrazis, ci i-am promis.

Multe s-au întâmplat de atunci. Nicu Zlătaru din Pârâu de Pripor şi-a pierdut nevasta, a renunţat la vioară şi la lume, s-a încuiat într-o odaie şi a trăit, cu minţile rătăcite şi cu hrana strecurată prin crăpătura uşii, până i s-au sfârşit puterile. Horia s-a stins şi el. A mai rămas satul şi promisiunea mea, pe care o împlinesc acum, aşa cum se mai poate, cu sprijinul colegilor şi prietenilor mei Costin Moisil, Florin Iordan, Mirela Radu, Laurent Aubert şi Ignacio Cardoso.

Pârâu de Pripor e un cătun de lăutari ţigani nu prea înstărit, dar vizibil mai prosper decât cu un deceniu în urmă. Frontonul caselor de curând renovate este decorat cu inscripţii publicitare: Nicolae Cidoiu, viorist; Victor Argint, viorist… Sunt numele unor şefi de familie, care îi invită pe toţi cei interesaţi de serviciile tarafurilor lor să le treacă pragul. Satul e plin de tarafuri, lupta pentru câştigarea clientelei în detrimentul vecinilor-rivali e aspră. Competiţia le prieşte însă tuturor, îi menţine în formă. La nunţi, lăutarii cântă – cu orgi electronice, viori în formă de dolar şi staţii de amplificare cu potenţiometrul la maximum – sârbele şi horele de mână ale locului, piese munteneşti şi bănăţene, hituri de muzică populară prinse de la televizor, romanţe, cântece de muzică uşoară…. într-un cuvânt, orice. Dar la petrecerile mai restrânse, ei cântă „la rece” (cu sonorităţi naturale) doinele, horele şi sârbele gorjeneşti de altădată, atât de frumoase că îţi taie respiraţia.

Clanul Arginţilor şi-a construit unul din cele mai solide ansambluri muzicale din sat. În el activează tatăl, mama, trei băieţi, fratele tatălui şi cuscra. Tinerii sunt ageri mânuitori ai orgii şi ai aparaturii de sonorizare. Vârstnicii sunt păstrătorii stilului gorjenesc adevărat şi al repertoriului vechi. Pe urmele lor calcă însă strâns unul din feciori, Marian, violonistul de elită al trupei, un bărbat de 23 de ani, a cărui cântare descinde parcă din alte timpuri.

Arginţii au onoarea de a se produce, pe 19 martie, la teatrul Alhambra din Geneva. Concertul lor va fi legat de expoziţia « L’air du temps », pe care Muzeul de etnografie al Oraşului Geneva în colaborare cu Muzeul Ţăranului o inaugurează în aceeaşi zi, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la moartea etnomuzicologului de origine română Constantin Brăiloiu. Concertul va servi drept fundal inaugurării discului Musique festive de Gorj, care va fi lansat cu acelaşi prilej de Muzeul de etnografie, Atelierele de etnomusicologie şi editura VDE Gallo.

 

Muzicienii :

 

Victor Argint-tatăl (vioară)

Maria Argint (voce)

Ion Argint (vioară, voce)

Mărgălina Cidoiu (voce)

Marian Argint (vioară)

Victor Argint-fiul (chitară)

Florian Argint (contrabas)

 

Concertul de aici şi de acum este „o  repetiţie generală pentru Geneva”, dar totodată un eveniment care celebrează apariţia celui de-al 18-lea disc din seria Ethnophonie, diferit de cel elveţian şi în întregime consacrat clanului Argint: Muzică de taraf din Gorj.

 

 

Speranţa Rădulescu

etnomuzicolog