Un filmuleţ făcut la Târgul Mărţişorului de la MŢR şi găsit pe Nicu’s Photoblog

Din nou un obiect despre care nu avem foarte multe informaţii. O matriţă, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri.

Aţi găsit-o?

Simina Bădică
Rosa Luxemburg, teoreticiană şi neobosită luptătoare spcialistă, ucisă mişeleşte de militarişti germani la 15 ianurie 1919.
Simina Bădică
Studioul Horia Bernea a găzduit miercuri, 10 februarie 2010, proiecţia a şapte documentare semnate Slavomir Popovici.

Slavomir Popovici unul dintre cei mai importanţi regizori de film documentar din Romania, s-a născut în anul 1930 în Vârseţ, Banatul Sârbesc. A trecut graniţa în ţară la vârsta de şaptesprezece ani. Între anii 1951-1956 urmează cursurile Facultăţii de Regie din Bucureşti, iar la finalizarea acesteia se angajează la Studioul de film documentar „Alexandru Sahia”.
Filmele sale de artă şi etnografice trec dincolo de bariera documentarului, fiind considerate un şir de poeme filozofice. Cenzurate în timpul regimului comunist, filmele nu reflectă în integralitatea lor personalitatea autorului.
În deschiderea evenimentului au luat cuvântul Sorin Vieru, profesor al facultăţii de Filozofie al Universităţii Bucureşti, regizorul Laurenţiu Damian şi etnograful Radu Răutu.
Printre documentarele ce au fost proiectate se numară „Uzina”, „Semne”, „Despina Doamna şi Floarea lui Toma”, „Romanţe aspre”, „Letopiseţul lui Hrib”.
Mare parte din imaginile moştenite de la Muzeul Partidului ne-au parvenit fără date de identificare. Am demarat aşadar o acţiune de arhivare şi identificare împreună cu voluntari inimoşi.
În această imagine, nedatată, vizita de lucru la o fabrică de pâine pare să fi ajuns la un moment important: Punctul de control al calităţii produselor.
Surpriza în legătură cu această imagine a venit de la vizitatorii noştri care au descris-o drept „coada la pâine”. Este desigur vorba de o identificare grăbită şi greşită, dar grăitoare pentru aşteptările unui vizitator aflat într-o expoziţie „despre comunism”.

Simina Bădică
Un altfel de socialism la 1914. Pe stânga calendarul bisericesc, cu toţi sfinţii şi toate sărbătorile creştine, pe stânga eroii, grevele şi manifestele mişcării socialiste. Pe ultima pagină, la rubrica Sfaturi, Cum să se păzească omul de holeră.


Simina Bădică
Ceremonialul pionieresc e o broşură care a intrat în colecţia fostului Muzeu al Partidului mult după ce acesta s-a desfiinţat. A intrad direct în depozit, fără a fi vreodată expusă.
Am găsit cărţulia prin anul 2007, într-o şcoală cu două încăperi, în ruină, năpădită de buruieni, dintr-un sat vâlceam. Era amestecată cu lucrăi de control şi desene vechi făcute de foşii elevi, acum ei înşişi având copii la şcoală. Am scuturat-o de praf şi i-am adus-o Siminei la MŢR. Aşa a ajuns acum „Între Şantiere”.
Aşezare unităţilor în careu se face pe detaşamente, cu grupele în şiruri paralele – fiecare detaşament având în faţă pionierul-comandant şi pionierii port-drapele (cu drapelele), iar în partea dreaptă – la nivelul comandanţilor de grupe – comandantul instructor şi instructorul utecist. (din Ceremonialul pionieresc, Bucureşti, 1978)
Iulia Bălan
Ne place când se scrie despre noi în presă, dar parcă ne place şi mai mult când vizitatorii simt nevoia să împărtăşească ce au văzut şi ce au simţit la MŢR.
Spun cu ruşine că, deşi am mâncat nenumărate platouaşe şi am băut o grămadă de sucuri de mere la terasă, nu am intrat niciodată să văd muzeul. Şi rău am făcut, pentru că e de văzut. Mi-a plăcut mult felul în care se inserează pe negândite aproape de tine. Reuşeşte cumva să evadeze din tiparul clasic de muzeu, cu exponate încătuşate sub vitrine. Am simţit pasiunea cu care au fost amenajate toate sălile, cu scrisuri şi poveşti şi am intrat în atmosferă.
Iar ideea Siminei cu indiciile ne-a prins total şi ne-a făcut să vedem totul cu mult mai mare atenţie, aşa cum probabil că şi-a dorit să o facem.



