Catre Tur Virtual
Lucrare colectivă, adesea anonimă, bisericile de lemn sunt o reflectare a condiţiilor socio-economice şi istorice, o convingătoare demonstraţie de continuitate a unei vieţi spirituale de veche tradiţie. Ele sunt documente de certă autenticitate nu numai prin elementele înfăţişării lor, ce reflectă unitatea poporului român, ci şi prin rolul pe care l-au împlinit în viaţa românilor transilvăneni: tribună naţională, şcoală, aşezământ de cultură şi artă, realităţi al căror sens se împleteşte armonios cu atributul lor de ctitorie a obştii.

Cu alte cuvinte, bisericile de lemn reprezintă o realitate definitorie pentru geografia spirituală a poporului român de pretutindeni.

Bisericile de lemn oglindesc fără echivoc unitatea românească, argumentând pe deplin afirmaţia marelui istoric Nicolae Iorga: "creaţiunea multilaterală a poporului nostru este aceeaşi peste toate provinciile" ele fiind în acelaşi timp o mărturie convingătoare "că românii s-au aflat pretutindeni acasă în marele spaţiu carpatic şi că din nefericire chiar şi în vremurile moderne, procesul de răşluire a posesiunilor strămoşeşti şi de deznaţionalizare s-a săvârşit în dauna poporului nostru".

Dintre aspectele istorice pentru care biserica de lemn se instituie în martor ocular îl subliniem pe acela privind procesul etnic intervenit în aşezările transilvănene în condiţiile istorice date. Sărăciţi, lipsiţi de drepturi şi de posibilitatea întreţinerii unei şcoli proprii, în urma unei îndelungate rezistenţe, au fost fie deznaţionalizaţi, fie alungaţi de pe glia străbună.

Pentru românii din satele de pe Mureş, Arieş şi Târnave bisericile de lemn sunt martori ai consecinţelor grave ale acţiunilor de deznaţionalizare la care au fost supuşi, însoţite adesea şi de persecuţii religioase. De aceea ei vedeau în lăcaşurile religioase de lemn şi însemne ale speranţei de eliberare naţională.

Privind situaţia sub acest aspect, putem înţelege remarcabila valoare a bisericilor de pe Mureş: de la Porumbeni, în al cărui lemn se păstrează slova secolului al XVI-lea, a aceleia de la Văleni (fosta Oaia), ridicată în 1695 - 1696, sub protopopul Toader "cu îndemnarea şi toată cheltuiala satului", a aceleia de la Păcureni sau a aceleia de la Valea (fostă Iobăgeni), ridicată din temelie "de cinstiţii săteni, în locul celei risipite", a aceleia de la Sântandrei - Miercurea Nirajului.

Bisericile de lemn au adus, din adâncul istoriei, sisteme constructive, tipuri de plan, modele decorative, elemente care le-au conferit atributul de documente ale plămădirii, ale existenţei şi dăinuirii poporului român, ale spiritului său creator.

Fiind creaţie ţărănească, au multe trăsături comune cu casa tradiţională: dimensiuni apropiate de cele ale casei, sunt construite din aceeaşi materie primă (lemnul), în aceleaşi tehnici (de tipul "blokbau" sau "în cununi"). În ceea ce priveşte planul de construcţie, bisericile de lemn (ca şi a bisericile de zid) cuprinde: pronaosul, naosul şi altarul, dispuse pe axul longitudinal al construcţiei la care, în unele cazuri, se adaugă pridvorul sau prispa (aşa cum se întâlneşte mai ales în Transilvania şi uneori şi în Oltenia, Muntenia sau Moldova). Aceste monumente au o unitate arhitectonică remarcabilă în care ştiinţa folosirii spaţiului se manifestă în linii şi volume ce exprimă forţă şi graţie, îndrăzneală, dar şi echilibru, măsură.

Decorul bisericilor de lemn este şi el asemănător cu acela al caselor ţărăneşti (începând cu masivele tălpi de lemn ale căror căpătâie sunt fasonate adesea în forma unui cap de cal stilizat şi până la căpătâiele căpriorilor ce susţin streaşina acoperişului surprindem desfăşurarea aceluiaşi sistem ornamental). Astfel, alături de motivele liniare şi compoziţiile geometrice (romburi, cercuri, rozete) întâlnim motive vegetale (flori, vrejul, arbori) realizate prin crestare sau pictate în policromie. Decorul legat de simbolistica religioasă, aproape totdeauna pictural (chipuri de sfinţi, îngeri, scene din Ciclul Christologic etc.) realizat de ţăranii - zugravi se supune aceloraşi legi ale echilibrului şi măsurii.

Unele aspecte legate de tehnica de execuţie sau desfăşurarea iconografică sunt impuse de formele speciale ale arhitecturii în lemn şi de modul de preparare a acestui material spre a servi ca suport unei "podoabe trainice". Registrele picturale cuprind în general tâmpla şi icoanele, altarul, bolţile sau tablourile ctitorilor. Ca tehnică de execuţie întâlnim frecvent tempera, aplicată direct pe lemn, tempera pe pânză, tempera pe lemnul gletuit sau chiar fresca pe lemnul acoperit cu strat de tencuială.

Ansamblurile de pictură din bisericile de lemn din Arad (Groşii Noi, Juliţa şi Troaş) şi Hunedoara (Lunca Moţilor şi Bejan) care fac obiectul acestei prezentări, datând din secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea sunt o elocventă dovadă a măiestriei meşterilor zugravi - ţărani.

Deşi la origine ansamblul iconografic al acestor biserici a fost destul de bogat, astăzi mai păstrează doar scene din Ciclul Cristologic - Cina, Judecata şi Batjocorirea Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea şi Plângerea Mântuitorului.

De asemenea se păstrează în câteva medalioane momente din Geneză, chipul Mariei cu Pruncul sau Maria Orantă încadrată de arhangheli şi cete îngereşti, chipuri de prooroci şi muceniţe, în decor de arcade, arhanghelii Mihail şi Gavril înconjuraţi de cete îngereşti.

Din punct de vedere stilistic, pictura acestor biserici reprezintă o sinteză între bizantin şi gotic (treptat componenta gotică va deveni mai palidă iar cea bizantină se va accentua pe fundalul noilor condiţii de evoluţie a societăţii româneşti din Transilvania, capabilă să întreţină relaţii active cu Ţările Române, unde dezvoltarea artelor beneficia de aportul substanţial al experienţelor bizantine).

Mica "rezervaţie arhitectonică" alcătuită din bisericile de lemn din Groşii Noi, Juliţa şi Troaş (Arad) şi Lunca Moţilor (Hunedoara), aflată din anul 1991 sub protecţia Muzeului Naţional al Ţăranului Român, face parte dintr-un plan mai amplu al muzeului iniţiat în scopul refacerii legăturii cu pământul şi cu instituţiile satului tradiţional.

Prut. Imagine și teritoriu




Expoziție de fotografie de Matei Bejenaru

Curator: Cristina Stoenescu


03.10 – 27.10.2018
Marți – Duminică: 10:00 – 18:00
Sala Tancred Bănățeanu



Proiectul de fotografie documentară Prut realizat de artistul Matei Bejenaru explorează peisajul rural în diversele sale aspecte topografice, sociale și economice din arealul satelor de-a lungul râului Prut. Cele peste 1500 de negative fotografice realizate în ultimii șapte ani fac parte dintr-o viitoare bancă de imagini, o arhivă vizuală ce urmărește pe termen lung modificările satului românesc din acest teritoriu.

 Expoziția „Prut. Imagine și teritoriu” este o primă prezentare publică a acestor imagini, o primă selecție curatorială și o posibilă citire a aspectelor fotografice, sociale și estetice a imaginilor realizate din 2011 până acum. Expoziția dezvăluie un proiect vizual divers în modurile sale de abordare, unde recunoaștem cu precădere elemente ce se înscriu în tradiția școlii de fotografie umanistă în ceea ce privește lirismul vizual al imaginilor, caracterul lor cotidian și relaționarea artistului cu subiecții din fața camerei de fotografiat. Artistul este apropiat în demersul său documentar „on the road” de Walker Evans, Robert Frank sau mai recent, de Alec Soth. De la cadrele largi care arată siluete umane cufundate în peisajul natural, la detalii arhitecturale, geometrii acaparatoare, construcții vechi și noi, până la portrete ale diferitelor generații de locuitori ai acestor sate, Matei Bejenaru dezvăluie un univers dinamic, contradictoriu, aflat în plină schimbare într-o logică a unui sistem post-comunist, post-tranziție, post-privatizare, post-integrare europeană și neo-capitalist.

Selecția și prezentarea fotografiilor nu urmărește o ordine strict cronologică sau geografică, deși aceste repere există în logica de organizare a băncii de imagini realizate de Matei Bejenaru sub efect cumulativ. Se conturează mai degrabă două teme centrale, la confluența cărora apar sub-teme, caracteristici istorice și spațiale. Acestea sunt: topografia teritoriului și locuirea sa. Termenul de „topografie” este înțeles în acest caz foarte aproape de ceea ce curatorul William Jenkins („New Topographics: Photographs of a Man-altered Landscape”, 1975) concepea ca fiind o descriere detaliată și cât mai exactă a unui anume loc în detaliu. Aceste tipuri de imagini apar în cadrul expoziției ca momente vizuale izolate, suspendate într-un arc narativ ce rămâne la limita cunoașterii apropiate: linii de orizont, limite de hotare, stranietatea prezenței umane unde aceasta nu este imediat vizibilă.
Locuirea teritoriului este redată în principal în fotografii tablou, care ne solicită atenția pentru a „citi” imaginea. Tehnica compozițională, aproape picturală prin alăturarea de forme și culori, ghidează ochiul, oferă indicii de interpretare, fără a încerca însă să redea realități sociale într-o notă nostalgică, arhaică sau romantică.
La intersecția celor două teme, topografie și locuire, descoperim un proces ce se dezvăluie pe sine pe măsură ce își dezvăluie și subiectele redate în imagini. Proiectul Prut vine în continuarea practicilor sociale în artă dezvoltate de Matei Bejenaru pe parcursul carierei sale, dar se suprapune și unui interes fervent în materialitatea mediului fotografic, vizibil și în prezența printurilor de dark-room din expoziție. Artistul lucrează pe film, ca parte din angajamentul său artistic. El este mai puțin un etnograf, așa cum s-ar întreba un Hal Foster (in The Return of the Real. Cambridge: The MIT Press, 1996) și mai mult un observator critic al absenței justiției sociale pentru comunitatea rurală românească ce transpare în mass-media ca fiind unidimensională și retrogradă.


An de an, din 2011, Matei Bejenaru fotografiază case, terenuri agricole, spații comunitare și oameni din județele aliniate râului Prut. În portretele realizate, ochii subiecților se uită spre noi, conștienți de prezența camerei, de privirea artistului și de prezența sa între două lumi.


Co-organizatori:
Asociația Română de Artă Contemporană și Muzeul Național al Țăranului Român
Parteneri:
Make A Point, Centrul de Fotografie Contemporană Iași, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași


„Prut.Imagine și Teritoriu” este un proiect expozițional itinerant al Asociației Române de Artă Contemporană (ARAC), ce va fi prezentat pentru prima oară la Galeria Victoria, Iași în prima jumătate a lunii septembrie și la Muzeul Țăranului Român pe durata lunii octombrie 2018. Expoziția va fi însoțită de sesiuni de prezentări al demersului fotografic la spațiul alternativ Make A Point din București, precum și în casele de cultură din comunitățile rurale documentate de Matei Bejenaru.


Matei Bejenaru (n. 1963) este un artist vizual care trăiește şi activează la Iaşi. În proiectele sale, prin fotografie, video-uri, performance-uri şi instalaţii intermediale, analizează felul în care modurile de producţie economică, cunoaşterea tehnologică,mentalităţile şi stilurile de viaţă ale oamenilor s-au schimbat în ţările post-comuniste în ultimele două decenii, cu un interes aparte pentru poetica vizuală și materialitatea mediului fotografic.
Matei Bejenaru este fondatorul și directorul Bienalei de Artă Contemporană Periferic (1997 - 2008). Împreună cu un grup de artiști și profesori înființează Centrul de Fotografie Contemporană din Iași în 2015 și organizează Bienala de Fotografie Contemporană Camera Plus. Predă fotografie și video la Universitatea „George Enescu” din Iași și este invitat în numeroase rezidențe internaționale în calitate de artist și profesor invitat. Matei Bejenaru colaborează cu Galeria Anca Poterașu din București.

 



Proiectul expozițional „Prut.Imagine și Teritoriu” organizat de Asociația Română de Artă Contemporană (ARAC) este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

 


înapoi la pagina principală
 
inchis