Catre Tur Virtual




Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când, între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...

Rădăcini arhetipale




Muzeul Național al Țăranului Român vă invită marți, 11 martie 2014, ora 18.30, la vernisajul expoziției de pictură pe sticlă, Rădăcini arhetipale, a artistei Maria Constantinescu.

De ce pictez pe sticlă?
M-am născut la Stoenești, Argeș, într-o casă mare, cu pereții groși de un metru, iar tăpșanul ferestrelor era locul meu de joacă. Ferestrele erau împărțite în multe pătrate, iar când geamurile se abureau, desenam pe ele Îngeri.
Am aflat mai târziu că sticla este o materie vie, care după un timp devine mai densă jos și mai rarefiată sus, apoi dacă o întorci se schimbă.
Este ca o clepsidră vie.
Mă obsedează sticla, deoarece pot să pictez bidimensional și să realizez a treia dimensiune; lăsând spații transparente, unde desenez sau pun hârtie, care să te ducă cu gândul la ceva... mișcare, curgere, liniște, neliniște... la un spațiu magic.
Nu întâmplator, ramele sunt ca niște casete. Realizez instalații. Compoziții spațiale, cu lumină.
Prin sticla trasparentă pot să intru cu gândul în spațiul interior și să privesc spre exterior; pot să inventez povestea mea, ferestre către sufletele oamenilor și nu numai... către Dumnezeu. Se spune că unde este gândul, suntem și noi, sufletul și spiritul nostru. Am constatat că după rugăciune, mintea coboară în inimă, în suflet, se poate spune că pictăm cu sufletul, nu cu mintea; așa făceau și țăranii iconari.
Există rugăciunea iconarului.
Câteodată mătuiesc o parte din sticlă, unde - ceva – nu trebuie să se vadă în totalitate, ci discret, puțin, rafinat.
Îmi place jocul dintre translucid și semiopac, între văzut și nevăzut, între arătat și ascuns, între mărturisire și tăcere.
Oglinda mă ajută să împlinesc spațiul magic.... este un joc minunat.

Maria Constantinescu



Despre Maria Constantinescu, au scris: Vasile Drăguț, Nicu Steinhardt, Giulio Carlo Argan, Ricardo Barletta, Francoise Bonardel, Franz Grieshofer, Paul Barbăneagră, Corneliu Antim, Horia-Roman Patapievici.


Expoziția va putea fi vizitată la Sala Irina Nicolau, până pe 23 martie 2014, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.







înapoi la pagina principală
 
inchis