Catre Tur Virtual




Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când, între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...

Antropologia socioculturală din România în perioada postsocialistă




Miercuri, 21 octombrie, de la ora 18:00, la Clubul Țăranului, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer“, în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului Român, vă invită la o masă rotundă privind starea antropologiei socioculturale din România.

Invitat: Vintilă Mihăilescu (SNSPA), care va realiza și prezentarea revistei Ethnologia Balkanica. Changing Paradigms (nr. 17/2014)

Moderator: Alexandra Ion (Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer“)

Participanți: Ştefan Dorondel (Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer“), Stelu Şerban (Institutul de Studii Sud-Est Europene), Marin Constantin (Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer“), Anamaria Iuga (Muzeul Național al Țăranului Român).

Dezbaterea își propune să răspundă la trei întrebări:
1. Unde se situează antropologia socioculturală din România în contextul noilor paradigme științifice globale?
2. Cum putem construi pe tradiția cercetării de tip antropologic în România inițiată în anii 1990?
3. Ce putem face pentru profesionalizarea și instituționalizarea disciplinei?

Începând cu anii 1990, antropologia socioculturală românească a trecut printr-un proces de reinventare continuă. De la un singur departament în cadrul Institutului de Antropologie al Academiei Romane, în care activau doar câţiva cercetători în 1990, numărul antropologilor, al departamentelor şi al cursurilor a crescut amețitor (vezi, spre exemplu, o listă cvasi-exhaustivă în Oltean, Dorondel, Şerban 2014). Ne confruntăm astăzi cu un paradox: avem un număr consistent de tineri cercetători cu doctorate şi cu publicaţii în lumea occidentală, care au însă șanse mici să fie angajați într-o instituție autohtonă. Această stare de fapt, la care se poate adăuga şi creșterea cantitativă a numărului de antropologi, departamente, cursuri, înființarea chiar a unei asociații profesionale (SASC) și diversificarea cercetărilor a fost urmată de o seamă de încercări de evaluare critică a disciplinei după 25 de ani de evoluție (Chelcea 2009; Geană 2002; Mihăilescu 2003; Șerban & Dorondel 2014). Inițiem această dezbatere plecând de la prezentarea numarului 17 al revistei internaționale Ethnologia Balkanica, care analizează antropologia socioculturală în sud-estul Europei în perioada postsocialistă.

Repere bibliografice:
Chelcea L. 2009. A face familiarul exotic și exoticul familiar: o hartă a cercetării antropologice din România. Sociologie Românească 3: 13-19.
Geană G. 2002. Anthropology’s Long Journey to Professionalization. Some Problems with Cultural Anthropology in Romania, in P. Skalník (ed.), A Post-Communist Millenium: The Struggles for Sociocultural Anthropology in Central and Eastern Europe, Prague, Set Out, pp. 99-113.
Mihăilescu V. 2003. The Legacies of a “Nation-Building” Ethnology: Romania, in D. Draklé, I. Edgar, T. K. Schippers (eds.), Educational Histories of European Social Anthropology, Oxford and New York, Berghahn Books, pp. 208-219.
Oltean O., S. Dorondel, S. Șerban 2014. Ethnological Institutions, Associations and Journals in Southeast Europe-Romania. Ethnologia Balkanica 17: 346-358.
Șerban S., S. Dorondel 2014. Social Anthropology in Romania after 1990: Shifting Frames. Ethnologia Balkanica 17: 209-240.


Partener: Clubul Țăranului




 




înapoi la pagina principală
 
inchis