Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

ANUNȚ





În ultima zi de iarnă a plecat dintre noi, la cele veșnice, doamna Hedwig Maria Formagiu, decanul de vârstă al muzeografilor din România.

S-a născut în 1923, la Cernăuți. A fost studenta lui Camil Ressu la Institutul de Arte Plastice din București și a slujit cu dăruire patrimoniul tradițional și Muzeul de Arta Populară timp de 5 decenii.
A făcut parte din echipa distinsului om de cultură prof.Tancred Bănățeanu, alături de colegii de generație Milcana Pauncev, Marcela Focsa, Silvia Zderciuc și de generațiile de muzeografi tineri la formarea cărora a contribuit.

A avut o viață împlinită atât ca soție, cât și ca mamă, dar și o carieră impresionantă. A condus campanii de cercetări și achiziții, a publicat lucăari fundamentale despre portul popular, a coordonat realizarea expoziției de bază a muzelui în 1975 (fostul Muzeu de Artă Populară), a organizat zeci de expoziții în țară și în străinătate, făcând cunoscută arta populară românească.

A primit numeroase premii și distincții, dar mai presus de toate a iubit pământul țării, a iubit muzeul și toate comorile aflate în colecții.

Fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică!

Drum drept, în lumină, doamnă! 




înapoi la pagina principală
 
inchis