Catre Tur Virtual
În mod special remarcăm donaţiile colecţionarilor Marian şi Luminiţa Iacob (185 piese – icoane pe lemn şi pristornice din sec. XIX şi XX din zona Munteniei), valoroasa colecţie de pristornice circulare a lui Constantin Movileanu-Bobulescu (8 piese de sec. XIX din Moldova), care au aparţinut străbunicului donatorului, cunoscut prescurar din Iaşi (Costache Movileanu), toate inscripţionate în chirilică precum şi cele câteva zeci de icoane pe lemn şi glajă donate muzeului în anul centenarului de Manola Cristina Ciobanu, urmaşa colecţionarului Corneliu Anton Ciobanu.

Patrimoniul este completat de o colecţie de peste 7.000 de ouă încondeiate donată de familia doctorilor Maria şi Nicolae Zahacinschi.

Achiziţionarea celor şase biserici de lemn din judeţele Arad şi Hunedoara, purtătoare ale unei întregi istorii religioase şi civice româneşti (patru conservate „in situ\", iar două, în incinta muzeului), dezvoltă considerabil şi semnificativ nu doar patrimoniul, ca atare, al instituţiei, cât, mai ales, posibilităţile acesteia de a îmbogăţi cunoştinţele şi viaţa spirituală a vizitatorilor, oferindu-le ocazia de a aprecia nemijlocit ingeniozitatea şi măiestria meşterilor-ţărani de a construi edificii de cult şi de a imagina şi picta scene relevante din marele Ciclu Hristologic (Cina, Judecata, Patimile Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea), momente din Geneză, Chipul Măriei cu Pruncul, arhangheli, îngeri, prooroci ş.a. Inedită şi de mare valoare este apoi colecţia Ţări străine alcătuită din obiecte tradiţionale, de uz casnic şi decorative, în număr de peste 4.000, provenite din schimburi şi colaborări internaţionale, care oferă o bază temeinică cercetărilor comparate pentru o mai bună cunoaştere a participării diferitelor popoare la constituirea patrimoniului cultural universal.

Ethnophonie CD 24




Ethnophonie CD 24
Glasuri și cetere din Oaș
Voices and Fiddles of Oaș


Discul este rodul unor intense cercetări de teren întreprinse de trei etnomuzicologi: Bernard Lortat-Jacob, Jacques Bouët și Speranța Rădulescu. (Cei trei sunt de altfel autorii unei cărți cu același titlu publicate în 2002 la Paris.) El își propune să discearnă evoluţia din ultimii peste 40 de ani (1969–2013) a unei muzici locale singulare — cea a Ţării Oaşului —, o muzică ce se execută vocal fără amplificare şi este acompaniată la vioară. Cântul vocal şi cel
violonistic şi asocierea dintre ele se află, s-ar putea spune, în inima muzicii oşeneşti. În jurul relaţiei dintre cele două s-a construit de-a lungul timpului un sound particular, absolut unic în România. Înrădăcinată în spaţiul ei de origine, muzica este vie și astăzi, în pofida prefacerilor pe care le-a cunoscut Ţara Oaşului după evenimentele din 1989 şi în pofida transformărilor economice şi sociale rapide provocate de o puternică emigraţie către Europa de Vest.

Durata totală: 73:49
Broșura: 32 de pagini, cu text de prezentare în română și engleză
Apărut: 2014; înregistrări realizate în anii 1969–2013





înapoi la pagina principală
 
inchis