Catre Tur Virtual




Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când, între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...

Sună clocoticii-n iarbă: începe coasa




Practici agricole şi biodiversitate


Muzeul Naţional al Ţăranului Român – cunoscut pe vremuri şi ca Muzeul de la Şosea, va continua şi în 2011 ciclul său de conferinţe vizând dezbaterea publică a problematicii vaste a tradiţiilor în cultura română actuală. Conferinţele se adresează publicului larg, în mod special tinerilor specialişti din domeniile umaniste şi se organizează în fiecare lună, la Clubul Ţăranului.

Luni, 14 februarie 2011, la ora 18:00, la Clubul Ţăranului, vă invităm să aflaţi mai multe despre legătura dintre practicile agricole, biodiversitate, sustenabilitate şi tradiţii locale, dar şi despre modul în care se suprapun (sau nu) reglementările europene peste ritmul agriculturii tradiţionale.

Moderator:
Vintilă Mihăilescu, antropolog

Invitaţi:
Anna Dahlström, istoric al agriculturii, Institutul de Biodiversitate, Uppsala, Suedia
Tommy Lennartsson, biolog, Institutul de Biodiversitate, Uppsala, Suedia
Anamaria Iuga, etnolog, Muzeul Naţional al Ţăranului Român





Considerată de biologi drept una din zonele cheie ale Europei, România deţine o vastă biodiversitate şi un peisaj agricol şi natural exploatat aproape integral prin metode tradiţionale, abandonate în ţările din Europa de Vest. Multe sate încă respiră în ritmul naturii, imprimat în tradiţiile locale, şi încă nu se confruntă cu problemele întâlnite în ţările europene ce se supun practicilor agricole industriale.

Muncile agricole se fac la timpul potrivit: se coseşte iarba când sună „clocoticii” în iarbă, semn că e iarba coaptă; pornesc oile la munte la început de mai (Sf. Gheorghe pe stil vechi), când se măsoară laptele la „sâmbra oilor” (sau „ruptul sterpelor”), ca să ştie fiecare familie câtă brânză primeşte pe timpul verii de la stână; se rotesc culturile de plante, în aşa fel încât pământul să se odihnească o data la 2-3 ani.

Cercetarea româno-suedeză a două sate din Maramureş a scos la iveală felul în care metodele agricole tradiţionale menţin condiţii propice de dezvoltare pentru specii de plante care sunt deja ameninţate cu dispariţia în alte ţări europene.


Despre celelalte ediţii ale Conferinţelor de la Şosea puteţi găsi texte, fotografii, înregistrări audio şi loc de comentat, pe blog la: http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte/

Partener: Clubul Ţăranului



 


înapoi la pagina principală
 
inchis