Catre Tur Virtual




Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când, între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...

Stella Maris – Inima Reginei




Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă invită luni, 24 octombrie, la ora 16.00, la Sala Acvariu, la vernisajul expoziţiei de pictură a Mirunei Budişteanu, Stella Maris – Inima Reginei.

Expoziţia Stella Maris – Inima Reginei reprezintă un elogiu adus Reginei Maria a României şi este dedicată Majestăţii Sale Regele Mihai, la a 90-a Sa aniversare.

În spaţiul expoziţional central al Muzeului Naţional al Ţăranului Român, în inima sa, ca un chivot, spaţiu protejat, însă deschis şi luminos, punte de comunicare în aria muzeală, îmi propun să reconstitui, cu ajutorul lucrărilor dispuse de la înălţime, parcursul sintetic, în racursi, al aleii ce duce spre Stella Maris, bisericuţa reper de suflet al Reginei Maria, din grădinile ce înconjură Palatul Reginei de la Balcic – ca o simetrie spirituală faţă de biserica din lemn ce sălăşluieşte pe pajiştea Muzeului. Astfel, va fiinţa, pe durata expoziţiei, reconstituirea subiectivă a unei traiectorii spirituale şi sentimentale, o sinteză semantică a drumului ce duce spre „Inima” Reginei Maria.

Pentru această ocazie specială, am ales Muzeul Naţional al Ţăranului Român să găzduiască expoziţia mea, fiind muzeul pe care l-am crescut în suflet, de la reînfiinţarea sa în 1990, de către pictorul Horia Bernea şi până în prezent, în acelaşi timp fiind şi locul ales de către Familia Regală, cu câţiva ani în urmă, în virtutea valenţelor sale, pentru expunerea Colecţiei de arta tradiţională a Reginei Elena, deschizând astfel calea pentru viitor.

Miruna Budişteanu

*


Pictura Mirunei BUDIŞTEANU este (pentru mine) mai mult decât o mare surpriză. Este o interesantă provocare pe care poţi aluneca foarte uşor în ridicol sau în emfază dacă încerci să substitui emoţiei sincere platitudini savante.

De ce o provocare? Pentru că în faţa picturilor lui Miruna Budişteanu primul impuls e să-ţi ascunzi dificultatea de a le clasifica. Nu m-ar mira să-i văd pe alţii grăbindu-se să ne explice în termeni docţi ce este pictura Mirunei Budişteanu. În ce mă priveşte, prefer să spun altceva: cum este, mai exact cum mi se pare mie că este, în toate etapele ei, această pictură, dincolo de amintirile impresioniste, de relaţiile episodice cu expresionismul şi de discretele sau, dimpotrivă, explicitele aluzii mistice. Este, aş zice eu, o pictură subversivă. Pare decorativă, născută din dorinţa de a încânta ochiul, şi e mai mult decât atât. Pare „imponderabilă”, aeriană şi nu e doar atât. Până şi bănuitele nelinişti metafizice în care se ascunde, parcă, uneori, un frig metafizic trăit fără panică, sunt atât de translucide încât le remarci abia după ce te uiţi mai atent.

Efectul este o emoţie complexă, care devine convenţională numai dacă vrei s-o prinzi într-o formulă. Pictura Mirunei Budişteanu îmi aminteşte ce zicea Kafka despre artă. Că ea zboară în jurul adevărului, dar cu grija de a nu-şi arde aripile.

Octavian PALER


 


înapoi la pagina principală
 
inchis